Сергей Есенин / Serghei Esenin

 

          ”Заря окликает другую...” / ”Zorile pe altul îl cheamă...”

Zorile pe altul îl cheamă,

Fumegă horbota de otavă...

Mi-am amintit de tine, mamă,

Draga mea atât de firavă.

Înspre colină mergi ca altădată,

Strângând în mână toiagul scorojit,

Privești la rupta Lunii gheată,

Ce plutește pe râul adormit.

Și te gândești cu-amărăciune, știu, 

Cu neliniște și cu un mare foc,

Că de acele locuri pe al tău fiu

Nu-l mai doare sufletul deloc.

Apoi mergi spre cimitir, în jos,

Și rezemată de o piatră te înfiori,

Oftezi la fel de simplu și duios

Pentru frații mei și surori.

Surorile ca luna Mai s-au făcut,

Iar noi cu toții am crescut voinici,

Așa că ochii spre văzduhul tăcut

Cu mâhnire să nu-i mai ridici!

Destul cu plânsul! E de prisos!

Venit-a vremea ca să iei seama

La merii sălbatici, care, tot dureros,

Pierd frunzele lor ca arama.

Fiindcă bucuria rar o culegi,

Ca zvonul primăverii pe pământ, 

Decât să putrezesc și eu pe crengi -

Mai bine mă aprind și ard în vânt.

                                                1925

     Переводчик: Адриан Букуреску

     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Mărturii despre Geto-Daci

           Marea familie tracică

 

     ”Dacii sunt primii strămoși ai Românilor de azi.
     Din punct de vedere etnografic, Dacii par a se confunda cu Geții. Aceeași origine, aceeași limbă. Asupra acestui punct toate mărturiile din vechime concordă.
     (...) Daco-Geții, socotiți rând pe rând Germani (Goți), Slavi și Celți, aparțineau marii familii tracice.”

                          Ubicini, Abdolonyme,  Les origines de l'histoire Roumaine,  Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 6, 56

     ”(Dacii) după proveniență erau Traci, după obiceiuri cel mai puternic dintre toate popoarele tracice.”

                          Bergner, Rudolf,  Siebenburgen,  Leipzig, Hermann Bruckner, 1884, p. 217

Colind de ostaș

Frunză verde de migdale,
De la Sărățeni la vale
Patru îngeri trec călare
Veșmântați de sărbătoare.
Unde merg, unde petrec,
Numai trandafiri culeg,
Trandafiri împărătești,
De-i miroși, te prăpădești
De un dor necunoscut,
Ce lumea n-a mai văzut,
N-a văzut, n-a auzit,
Nici pe treaz, nici pe dormit,
Nici în zori și nici pe seară,
Nici la iarnă, nici la vară.
O, voi, îngeri condeiați,
De la mine nu plecați,
Ori și pe mine mă luați
Printre paji, printre soldați,
Să fac strajă colo-n Rai,
Hoi-lerondai, lerondai.
Și iar ler-lerui-lerie,
Nici măcar nu voi simbrie,
Nici măcar nu voi, nici noi,
Doar un trandafir de soi,
Înflorit după război,
Cu florile-n patru foi;
Patru foi scrise-n cristal -
Herb al Sfântului Graal.

                    Adrian Bucurescu

De Crăciun

          Urări binevoitoare

     Tuturor cititorilor mei, și celor dragi lor, le transmit, cu prilejul Divinei Sărbători a Crăciunului,
multă sănătate, fericire, noroc, spor și la mulți ani!

                                                                                           Adrian Bucurescu

Adrian Bucurescu. ÎN GRĂDINA LUPOAICEI. Ulei pe pânză

          Nașterea Gemenilor Divini

     Acum peste 27 de veacuri, pe la Solstițiul de Iarnă, în ținutul BELAGINES, adică în Bărăganul de astăzi, s-au petrecut câteva evenimente care aveau să marcheze nu doar lumea veche, ci răsună până în zilele noastre. Astfel, la unul dintre templele de pe malul stâng al râului sacru NAPARIS ”Cerescul”, actualmente Ialomița, stareța a aflat că una dintre vestale, MARIA ”Măreața; Mărinimoasa; Milostiva”este însărcinată. Furioasă până la demență, superioara templului a acoperit-O de ocări pe cea îngreunată și a izgonit-O, noaptea, afară, unde se stârnise un vifor năpraznic. Atunci, vestala, orbecăind prin noapte, a pornit la drum, poticnindu-se de nenumărate ori, zgribulită de frig și cu teama în suflet. Nu se vedea Lună, nu se zăreau stele, iar ninsoarea îi bătea în ochi. Într-un târziu, pe la miezul nopții, a ajuns pe o colină ce străjuia lacul SARATOKOS ”Cel Minunat”, căruia astăzi i se spune Sărățuica.

Lacul Sărățuica

     În fine, zărind o căsuță pe malul lacului, Cea Pribeagă a bătut deznădăjduită în poartă, până ce I S-a deschis. Miloși, stăpânii casei au îmbiat-O înăuntru pe Cea Înfrigurată, poftind-O lângă soba unde lemnele ardeau trosnind. Gospodarul se numea SABADIOS ”Șarpele”, iar soția lui, BRITO LAGIS ”Lupoaica Fermecată”. Aflând ce e cu străina, gospodina a pregătit-O de naștere, și, pe la revărsatul zorilor, Maria a ivit pe lume Doi Gemeni Minunați, un Băiat și o Fată, ce S-au numit ulterior APOLLON ”Albișorul” și ARTEMIS ”Roșioara”. Prin minunile întâmplate atunci și ceva mai târziu, s-a dovedit că Maria era Însăși Zeița Supremă a Lumii, iar Fiii Ei erau și Fiii Domnului Suprem al Universului. Nu doar Cartea Sacră a Dacilor și nenumărate inscripții dacice pomenesc Întâmplările Divine, ci și legendele și colindele din partea locului, Iată unul de Gemeni:
Sus la stână, la colină,
Nu-i nici noapte, nici lumină,
     Velărui-Doruia-Doamne,
Doar pe coperiș se lasă
Lin mai lin o stea pletoasă.
Da' la revărsat de zori
S-a născut doi frățiori.
Da' cum, Doamne, îi chema?
Da' (Traian) și (Sofia).
Îngerii din cer privea
Și la ei se închina.
Iară Domnul Cerului
Da poruncă gerului
Chiciura să mi-o topească,
Frigul să mi-l potolească,
Soarele să strălucească,
Pământul să-l încălzească.
Gerul o a ascultat,
Peste haturi a plecat,
Soarele a răsărit,
Pământul mi l-a-ncălzit,
Iarba toată mi-a-nverzit,
Florile mi-a înflorit.
Iară pruncii gângurea,
Până pe seară creștea,
A doua zi se trezea,
Ochișorii și-i spăla,
La icoane se-nchina,
Hrană-n trăiști că punea,
La câini, măre, fluiera.
Mai striga ce mai striga,
Oile că le-aduna
Și cu ele că pleca
Unde-i iarba cea mai deasă
Și pășunea cea mai grasă -
Mulțumirea la ciobani.
La anul și la mulți ani!
      Metaforic, un alt colind local povestește astfel întâmplarea:
Leroloi,
Născut-au, crescut-au
Doi meri în Dealul Neii,
Leroloi,
La stupșor doi meri...
     De la ”Șarpe” și ”Lupoaica Vrăjită”, Ocrotitorii Mariei și ai Pruncilor Săi, Dacii au creat celebrul stindard de luptă. Totodată, oamenii locului au sărbătorit Minunata Zi a Nașterii Gemenilor Divini cu titlul de CHER-SONES ”Fiii Cerului”, de unde, până astăzi, Românii au Crăciunul. De aceea, tuturor celor vrednici și curați li se cuvin, cu prilejul acestei Sfinte Sărbători, urări de sănătate, fericire, noroc și la mulți ani!

                                                                                                                   Adrian Bucurescu

Adrian Bucurescu. SARPEDON. Ulei pe lemn