joi, 24 noiembrie 2016

Pe Calea Lactee





Lin se scurge drumul ca un ochi plesnit
Câinii mei la sanie s-au pornit-pornit.
Pe Calea Lactee ninge de trei seri.
Mân din leagăn câinii albi fugiţi de ieri.
Peste pod de gheaţă fără zimţi şi zid
nefiresc răsună viforul prin vid.

"Hau!", răsună iarna.

- Hai, năluci cu blană, hii pe drumul nins!
Câinii mei aleargî însetaţi şi-ncins.
Drace, dar a spaimă stelele s-au stins!

Un strigoi din spaţiu ne răsare-n drum -
îi miros a moarte armele şi-a fum.
Ne izbeşte rece şi tăios pe toţi
şi ne cheamă lotri şi ne face hoţi
blesteamă cenuşa noastră peste vânt
şi cădem - ninsoare - iarăşi pe Pământ.

Eu şi câinii albi, ah, iarăşi pe Pământ!

                                       Adrian Bucurescu


miercuri, 23 noiembrie 2016

Noapte în Bucureşti


Mărturii despre Daci





     "Toată regiunea transdanubiană de la Dunărea mijlocie până la vărsarea Niprului şi gurile Dunării, ca şi ţărmul pontic până la golful Burgas, erau deja, după toate probabilităţile, supuse lui Burebista, atunci când el acţionă energic, poate după câteva incursiuni anterioare mai scurte, pentru a-şi extinde autoritatea mai departe în Peninsula Balcanică. Există în acest sens, în afară de ştirea de la Suetoniu, Caes. 44, relatarea condensată, dar precisă din punct de vedere geografic, a lui Strabo."

                        Patch, Carl, "Der Dacische Grosstaat des Burebista", în "Beitrage fur Volkerkunde von Sudosteuropa", V, Viena, Leipzig, 1932, p. 47

     "Nimeni nu ignoră că a existat un stat dacic în ţara cuprinsă între Tisa şi Marea Neagră, între Nistru şi Dunăre. Totul atestă că dominaţia şi supremaţia Dacilor, de origine pelasgă, se întindea asupra principatelor moldo-valahe, a Transilvaniei, a Banatului Timişoarei, asupra Bucovinei şi Maramureşului. Se întâlnesc în Epir, în Tessalia şi în Macedonia, mai multe sute de mii de Vlahi, denumiţi de către Slavi cu numele de ţinţari".

                         Colson, Felix, "Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaques", Paris, E. Dentu, 1862, p. 17 - 18

marți, 22 noiembrie 2016

Сергей Есенин / Serghei Esenin





          "Вечером синим, вечером лунным..." / "Seri cu Lună, albastre seri..."



Seri cu Lună, albastre seri,
Fost-am frumos şi tânăr mai ieri.

Nemaipomenit şi neînfrânat
Totul... departe... pe alături a zburat.

Ochii au pălit, inima nu mai tună...
Fericire albastră! Nopţi cu Lună!

                                                                            1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

luni, 21 noiembrie 2016

Probleme


  





Fie Q şi Y două puncte
pe linia vieţii.
Să se calculeze
câte lacrimi sunt între aceste două puncte
ştiind că niciunul dintre ele
nu aparţine Certitudinii.

                   *
               *      *

Să se formuleze
nostalgia sistemului nervos
ştiind că viteza gândului
este mai mare
decât viteza luminii.


                                     Adrian Bucurescu

duminică, 20 noiembrie 2016

Şarpele Glykon - statuetă descoperită la Tomis


Istoria secretă. Cultul Șarpelui



     După cum se ştie, în Evul Mediu, cel mai preţios tezaur, căutat de cavalerii regelui Arthur, era Graalul. Se tot întreabă unii ce este acesta, ba alţii şi-au imaginat că l-au şi găsit! În realitate, Graalul este Cartea Divină a Geto-Dacilor, cea în care se află toată istoria, deocamdată secretă, a lumii. Strămoşii noştri îl numeau CORYLLUS, pronunţat CORIULLUS, de unde şi-a luat numele şi un măreţ rege, pomenit de istoria cunoscută. COR YL LUS se tălmăceşte o dată prin "Izvorul Luminii"; cf. rom. a cura "a curge"; alban. krua "izvor; sursă"; rom. el; al; a luci; laz; Iele, Ilioase (mit.); alb. yll "stea; astru"; yllesi "constelaţie". Din CORYLLUS, Românii au moştenit mai multe cuvinte, printre care creier, criel (reg.) "creier", crai (cf. slav. kral "rege"), gârlă, Chiril, Chirilă, iar Albanezii, kurore "coroană; cunună". Prin forţa împrejurărilor, am acces la această Sfântă Scriptură a strămoşilor noştri, izvor al multor dezvăluiri făcute publice, inclusiv pe acest blog.
     În Graal, este menţionată şi sintagma SARPEDON, care, în scrierile antice, este numele unui războinic traco-lykian, participant la războiul troian, precum şi unul dintre fiii lui Zeus. Sintagma este un adevărat şirag de chei ale cunoaşterii. Una dintre ele trimite la SARPE-DON "Colina (Movila) Şarpelui"; cf. rom. şarpe; alban. tun "muche"; ital. duna "dună"; oland. dune "colină". De aici, nu se poate să nu ne gândim îndată la celebrul Mare Gorgan al Şarpelui, din ţinutul Adams, statul nord-american Ohio.


                                                    Marele Gorgan al Şarpelui, din Ohio

     Despre cum au ajuns Geto-Dacii în America, se va pomeni într-un viitor episod al acestui serial. Nu, nu e nicio glumă "protocronistă", nu!
     Un alt sens desprins din străvechiul toponim este SAR-PEDON "Care se vede de Sus"; cf. rom. a sări; şură; şiră; a vedea; vedenie. Alte tâlcuri: SARPED ON "Să ne purificăm! Să fim Curaţi! Să fim Buni (Plăcuţi)! Să ne perfecţionăm! Să fim Atenţi! Să stăm de Veghe! Să ne amintim!"; cf. rom. şervet "ştergar; prosop"; şerbet; alban. sherbet "şerbet; văruire; spoire"; sherbetoj "a vărui; a spoi"; lat. servatio, -onis "observare; respectare (a unor reguli); mod de procedare"; servator "păzitor; păstrător; observator". Şi tot alte sensuri: SARPE DON "Şarpele (care) întăreşte; Şarpele (care) consacră;Şarpele (care) se cinsteşe; Şarpele care se pomeneşte; Şarpele ca Amintire; Şarpele ca Semn"; rom. tun; a tuna; danie; denie; alban. dhenie "decernare; atribuire; acordare"; tun "muche"; lat. dono "a dărui; a face daruri"; donum "dar; ofrandă". Din aceste tâlcuri, avem şi astăzi aşa-numitul "Toiag al lui Asklepios", precum şi "Caduceul lui Hermes", primul fiind simbol al ştiinţelor medicale, respectiv al medicinei şi al farmaciei. De asemenea, în mitofolclorul românesc, apare şi Şarpele Casei sau Şarpele Străjer, cu rol benefic, despe care am mai scris şi pe acest blog.


                                                         Amintiri de la Navigatorii Cereşti

     În fine, Musafirii Astrali de odinioară făgăduiesc că se vor întoarce, aşa cum se înţelege şi dintr-un alt tâlc al Şarpelui, anume Sinuozitatea sau Răsucirea, adică "Întoarcerea", căci SARPED, adică "Întărire",mai  înseamnă şi "Vindecare; Revenire". Deci, misterioşii Oaspeţi Divini, cine vor fi fost Ei, ne mai dau o veste -  SARPE DON, ce se tălmăceşte prin "Vom reveni! Ne vom întoarce! Vom coborî!"; cf. rom. sârbă (dans popular); a (se) surpa; alban. tane "ai noştri".
     Aşadar, o viitoare generaţie se va bucura de o sublimă întâlnire, demult şi de mulţi aşteptată...

                                                                                                                    Adrian Bucurescu