Moment zgubilitic

          Minima moralia

Cu picioarele holbate
Şi cu ochii crăcănaţi,
Cu urechile-ncruntate,
Urlă Veta din Urlaţi.

Un patron de piei de cioară,
Cu nările ciufulite,
Şi-a întins marfa pe sfoară,
Sforăind pe căi cinstite.

Două babe erudite,
Cu genunchii decoltaţi
Şi cu mâinile ciulite
Fac bezele la soldaţi.

La pârleaz, o dirigintă,
Cu bicepşii ei atenţi,
Croşetează o plăcintă
Şi-i mustră pe corigenţi.

Dar ce zgomot se aude?
Mârâit ca de albine.
Nu mai tundeţi ouă crude,
Nu mai pieptănaţi măsline,

Şi purtaţi-vă frumos
Cu gogoaşa-nfuriată,
Căci de la Feteşti în jos
Autostrada-i blocată!

               Adrian Bucurescu

     Tăbliţele dacice de la Sinaia

          < Cetatea Cântecului >

     SA BELO YILOUSU OYRAM ODAO EO TAOFEO OE SARMON GATO I DIZIO. DAIOY ANTONIE OY HYLYAR HYO IL RIOMIONO ON SOTISO. DEO EO VA STARNI ORETERO DOINI DAVO. GEO ONGEL TINE ASOL. OYRAM ODA BOSIOC NITRO TA SIEO RAMO SARMON. GATOE I DIZIONI. RIOMIONO ONGERI ZOETA PIEHI.

     Traducerea:
    Acei Frumoşi au crescut la Apa Magică, în Taifeo, cu cei foarte săraci, se spune. Cei Doi Născuţi pe Colina Divină pe Români i-au condus. Zeii Aceia spre stele S-au înălţat de la Cetatea Cântecului. Acei Îngeri de la pământ S-au ridicat. Cu apă fermecată de pe busuioc S-au hrănit şi au fost conducătorii celor foarte sărmani, s-a scris. Românii pe Îngereştii Domni Îi cinstesc.

     Lexic:
SA - "acei"; cf. rom. se;
BELO - "frumoşi; cinstiţi; viteji"; cf. rom. băl; fală; pală "spadă"; lat. bellus "drăguţ"; bellum "război";
YILOUSO - "crescut; mărit; întremat"; cf. lat. laus "laudă; elogiu"; rom. iliş "hrană";
OYRAM - "magică; sfântă; frumoasă"; cf. rom. aramă; lat. aroma "aromă";
EO TAOFEO - "în tufe; în ciulini"; cf.TAPAE - loc. dacică;  rom. tufă; ţepi;
OE SARMON - "cu cei săraci"; cf. rom. sărman;
GATO - "foarte"; cf. rom. gata; a găta;
I DIZIO - "se spune"; cf. rom. zis;
DAIOY - "cei doi"; cf. rom. doi, două;
ANTONIE - "născuţi; coconi; copii"; cf. rom. noatin; Sf. Anton - patronul copiilor; Antonie (nume);
OY HYLYAR - "pe colină; în sus; deasupra"; cf. rom. călare; culoare; chelar; guler; lat. gloria "glorie";

HYO - "divină; conducătoare; ducere"; cf. alban. hyj "zeu; zeitate"; rom. hai! hei! hăi! hii!;

YL RIOMIONO - "pe (la) Români; la luminaţi; la iluminaţi"; cf. rom. Român; lumină; rumen; romaniţă; Rohman "Blajin" (mit.);
ON SOTISO - "i-au condus; i-au adus"; cf. alban. zot "stăpân; domn; Dumnezeu"; rom. a însoţi;
DEO EO - "Zeii aceia"; cf. lat. Deus, grec. Theos "Dumnezeu; Domnul"; rom. ăia;
VA STARN - "spre (în; la) stele"; cf. rom. va; pe; germ. Stern "stea";
ORETERO - "s-au înălţat"; cf. altar; arţar;
DOINI - "(de) cântec"; cf. rom. doină; a doini;
DAVO - "davă, cetate"; cf. rom. Deva (loc.);
GEO ONGEL - "acei îngeri";
TINE - "(de la) pământ"; cf. rom. tină;
ASOL - "s-au ridicat; s-au întremat"; cf. rom. iesle; uşor;
OYRAN - "(cu) fermecată; divină"; cf. OYRAM;
ODA - "apă"; cf.rom. a uda;
BOSIOC - "(de; pe) busuioc";
NITRO - "s-au hrănit"; cf. rom. nutreţ; lat. nutrio "a hrăni";
TA SIEO - "şi au fost"; cf. rom. de; a si (pop.) "a fi";
RAMO - "conducătorii; ducătorii"; cf. lat. rama "vâslă";
SARMON - "(celor) sărmani";
GATOE - "foarte; tare"; cf. rom. gata; a găta; gutuie; Gutâi (munţi);
I DIZIONI - "s-a scris; s-a desenat; s-a înnegrit"; cf. rom. tăciune;
RIOMIONO - "Români; Iluminaţi";
ONGERI - "(pe) îngereştii";
ZOETA - "domni"; cf. alban. zot "zeu; stăpân; Dumnezeu";
PIEHI - "cinstesc; cântă"; cf. lat. pie "cu pietate"; alban. bekoj "a binecuvânta"; rom. Baicu, Paicu, Voicu.

                 Adrian Bucurescu - "Tainele tăbliţelor de la Sinaia", Ed. Arhetip, 2005

Serghei Aleksandrovici Esenin

Сергей Есенин / Serghei Esenin

   

          Метель / Viforul

Toarceţi, zile, firele trecutului meu,
Nicicând nu s-ar schimba sufletul viu în mine.
Nu!
Nicicând cu mine nu mă voi împăca,
Străin îmi este omul
Îndrăgostit de sine.

Vreau să citesc, dar cartea îmi scapă jos,
Şi casc întruna.
Somnul mă trage de pleoape...
Iar la fereastră
Prelung jeleşte vântul
De parcă-ar adulmeca
O înmormântare pe-aproape.

Arţarul cojit
În vârful său înnegrit
Despre trecut înspre cer
Fornăie răguşit.
Ce fel de-arţar e oare?
E pur şi simplu stâlpul infamiei
Potrivit de spânzurătoare
Ori de schinghiuit.

Şi mai întâi
Pe mine trebuie să mă atârne
Cu mâinile legate, bătut:
Pentru că am cântat
Răguşit şi dezordonat
Nelăsând să adoarmă
Ţara în care m-am născut.

Nu îmi plac
Cântecele cocoşului
Şi spun
Că dacă aş avea putere
La toţi cocoşii
Le-aş smulge măruntaiele
Pentru ca ei
Noaptea să nu mai zbiere.

Dar am uitat
Că eu precum cocoşul
Zbieram destul
Până în zori pe olat,
Părinteşti poveţe încălcând,
În inimă şi-n versuri zbuciumat.

Urlă viforul
La fel ca porcul
Care se frânge
La înjunghiere.
Rece,
De gheaţă e ceaţa,
De nu mai înţelegi
Unde e depărtare,
Unde e apropiere.

Luna, fără îndoială,
Câinii au mâncat-o -
Ea demult
Pe cer nu se mai zăreşte.
Smulgând un fir din caier
Mama
Cu-acelaşi fus vorbeşte.

Motanul cel surd
Atent spre-acele vorbe,
Capul grozav
Îşi atârnă din laviţă.
Nu degeaba vorbesc
Vecinii speriaţi
Că el seamănă
Cu-o neagră bufniţă.

Ochii mi se închid.
Şi cum aţipesc,
Aievea parcă văd
Ca-n vremuri de bîline:
Motanul ghiarele
Mi-arată-n depărtare,
Iar mama e ca o vrăjitoare
Din kievenele coline.

Nu ştiu, sunt bolnav
Ori nu sunt bolnav,
Însă gândurile
Îmi dau în clocot.
Aud ca la mormânt
O lopată lovind
Cu bocete prelungi
Ca de clopot.

Pe mine răposat
În groapă mă zăresc,
La aleluile văitate
De diaconi luând seamă.
Pleoapele ca un mort
Le las în jos,
Mi le apasă
Doi bănuţi de aramă.

Iar cu banii aceştia
De pe ochii morţi
Groparului mai cald îi va fi, -
După ce m-o-ngropa,
El de îndată
Cu o poşircă se va cinsti.

Şi va rosti tare:
"Iată un om ciudat!
Într-a lui viaţă
A făcut mult scandal...
Dar n-a putut să-şi însuşească
Măcar cinci pagini
Din Capital".

                        Decembrie 1924

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Bucureşti. Vedere de pe podul Basarab.

Mărturii despre Dacia

  

                     Strabo, "Geografia":

     "Partea de Miazăzi a Germaniei, de dincolo de Elba, este - cel puţin acolo unde se învecinează cu fluviul - în stăpânirea Suebilor. Apoi, îndată urmează teritoriul Geţilor, la început îngust -mărginit la Sud  cu Istrul, în partea opusă cu munţii Pădurii Hercinice şi cuprinzând şi o parte din munţi.
     (...)  A existat şi o altă împărţire a teritoriului chiar din cele mai vechi timpuri: căci pe unii îi denumesc (autorii) Daci, iar pe alţii Geţi. Geţii sunt cei care se întind spre Pont şi spre Răsărit, iar Dacii cei care locuiesc în partea opusă, spre Germania şi spre izvoarele Istrului. 
     (...) Prin ţara lor curge râul Marisos, care se varsă în Dunăre. Pe aceasta îşi făceau Romanii aprovizionările pentru război. Ei numeau Danubius partea superioară a fluviului şi cea dinspre izvoare până la cataracte. Ţinuturile de aici se află, în cea mai mare parte, în stăpânirea Dacilor. Partea inferioară a fluviului, până la Pont, de-a lungul căreia trăiesc Geţii -, ei o numesc Istru".
    
    

Fluture pe scară