adrianbucurescu

miercuri, 2 noiembrie 2016

Fostul templu getic de la Corbii de Piatră. Foto: Florin Eşanu

Tăbliţele dacice de la Sinaia

          < Zeul şi Împăratul >

     1. VASILEOS SARMIZ TROYO SOHATO A ON DOELO. GE SAR IOSOP IOO AZ POELO. SI IZNO ZOVRO SISETO. SARMIZO VASILEO SU TRAHYO A GHETO DAVO. VASILEOS HALIS VIO.

     Traducerea: Împăratul Fermecat. // Trei L-au săgetat pe Acest Tânăr. Şi a urcat Iosop să ia Acest Fiu. Şi i-au snopit pe javre cei şase. Fermecătorul Împărat a fost îndrăgit de vitejii ţării. Împăratul la Helis a vieţuit.

     Lexic:
VASILEOS - "împărat"; cf. rom. vesel(ie); Vasile; grec. vasileos "rege; împărat";
SARMIZ - "fermecat; sfânt; fermecător"; cf.rom. Sărmaş; Ceremuş; lat. serenus "senin; fără nor; limpede; luminos; fericit; bucuros";
TROYO - "trei";
SOHATO - "săgetat";
A - "pe; în; la";
ON - "acest; el"; cf. rom. un; rus.on "el";
DOELO - "tânăr; fecior"; cf. alban. djale "fiu; băiat";
GE - "şi"; cf. rom. ci;
SAR - "urcat"; cf. rom. a sări;
IOSOP - Iosop - variantă pentru Aisepos, tatăl adoptiv al Gemenilor Divini. În "Noul Testament", el a devenit Iosif, cel care Îl ia de pe cruce pe Iisus;
IOO - "să ia"; cf. rom. iau; iee;
AZ - "acest; acel"; xf. rom. îşi;
POELO - "fiu"; cf. rom. pui; lat. puellus "băieţel";
SI - "şi";
IZNO - "snopit";
ZOVRO - "javre";
SISETO - "şase"; cf. rus. şest(i) "şase";
SARMIZO - "fermecător";
VASILEO - "împărat";
SU TRAHYO - "a fost îndrăgit"; cf. rom. drag;
A - "de";
GHETO - "viteji; Geţi; perfecţi"; cf. rom. gata; a (se) găti.

                          Adrian Bucurescu - "Tainele tăbliţelor de la Sinaia", Ed. Arhetip, 2005

marți, 1 noiembrie 2016

A. Burzeanţev. ÎN PATRIA LUI SERGHEI ESENIN.

Mormântul tatălui poetului

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Годы молодые с забубенной славой..." / "Tineri ani cu zgomotoasă slavă..."

Tineri ani cu zgomotoasă slavă,
Chiar eu v-am otrăvit cu amară otravă.

Nu ştiu: aproape-i, departe-i al meu sfârşit,
Ochii au fost albaştri, dar s-au ofilit.

Unde-i bucuria? Beznă, groază, urât, amar.
În stepă sunt oare? În crâşmă? Nimic nu e clar.

Mâinile întind - şi, uite, ascult prin pipăit:
Pornim... cai... sanie... trecem prin crângu-nzăpezit.

"Hei, vizitiu, dă-i bice! Doar nu te-ai născut obosit!
Sufletul să-mi scuturi prin aşa gropi n-am dorit".

Dar vizitiul are răspuns: "Viscolul ăsta de-acum
E prea grozav, şi caii au să asude la drum".

"Asta nu depinde de noi, vizitiu, văd că eşti fricos!"
Am luat biciul ca să bat eu caii vârtos.

Bat şi bat caii, viforul spulberă zăpadă.
Deodată un ghiont... şi cad în troiene grămadă.

M-am sculat şi văd: ce dracu'! - în loc de troica voioasă,
Stau întins pe un pat de spital şi bandaje m-apasă.

Şi în loc de cai pe drumul cu hârtoape,
Bat patul cu umezite prosoape.

Pe faţă ceasul şi-a răsucit ca pe mustăţi acele cănite.
Somnoroase surori s-au aplecat deasupra mea, uimite.

S-au aplecat murmurând: "Ei tu, cap aurit,
Cu amară otravă chiar tu te-ai otrăvit.

Noi nu ştim: aproape-i, departe-i al tău sfârşit,
Ochii tăi albaştri în crâşmă s-au spălăcit".

                                                              1924

     Переволчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

luni, 31 octombrie 2016

Bucureşti, Parcul Operei

Brumarul

Subt umbră de rozmarin,
Pe scaun de calonfir,
Şade-o tânără domniţă,
Cu flori galbene-n cosiţă.
Până Soarele-mi răsare,
Iată d-un voinic călare,
Alb ca fulgul de ninsoare.
- D-alei, tânără domniţă,
Cu flori galbene-n cosiţă,
Fir-ei fată,
Ori nevastă,
Ori zână
Din cer picată?
- Ba nu-s fată,
Nici nevastă,
Nici zână
Din cer picată,
Ci sunt Floarea
Soarelui:
Şez în poarta
Raiului
Ca să judec
Florile
Ce-au făcut
Miroasele.
Mi-au răspuns, sărmanele:
"A dat o ploaie cu vânt
Şi ne-a culcat la pământ;
A bătut un vânt turbat
Şi mirosul ne-a luat!"
Dar tu, cine să fii oare,
Voinicelule călare,
Alb ca fulgul de ninsoare?
- Cine sunt? Brumarul mare:
De cad ziua-n prânzul mare,
Iau mirosul de la floare,
Şi când iau miroasele,
Veştejesc şi florile.

Cântec popular cules de G. Dem. Teodorescu