miercuri, 27 iulie 2016
Cuiul lui Pepelea
Povestea vorbei
Pepelea este un îndrăgit personaj popular, sărac, dar vesel şi isteţ. S-ar putea ca numele să-i vină de la a (se) păpăli "a (se) strivi; a (se) terciui", ce ar lămuri snoava cu cuiul din celebra expresie. Într-un basm, după care s-a inspirat şi Vasile Alecsandri pentru piesa de teatru "Sânziana şi Pepelea", eroul, după mai multe peripeţii, izbuzeşte să se însoare cu o domniţă frumoasă foc, în pofida bogaţilor săi rivali.
Cât priveşte celebrul său cui, se spune că Pepelea, de prea multă sărăcie, s-a hotărât să-şi vândă casa arătoasă pe care o moştenise de la părinţi. Zis şi făcut. S-a învoit cu un bogătan din sat, care pusese demult ochii pe casă, să i-o dea, dar cu condiţia să-şi păstreze dreptul asupra unui cui din perete, pe care, zicea Pepelea, îl bătuse acolo un strămoş de-al lui. Crezând că a dat de un chilipir, bogătanul s-a învoit şi au întărit târgul printr-un hrisov. Numai că, încă din prima zi, Pepelea intra în casă de câteva ori, ba să-şi pună căciula în cui, ba să şi-o ia, ba să agaţe o traistă, apoi venea să şi-o ia, şi tot aşa, că i se acrise cumpărătorului. Într-o zi, flăcăul şi-a pus în cui o desagă cu diferite merinde: ceapă, brânză, slănină, nişte murături şi altele. Şi n-a mai venit! A trecut mai mult de o săptămână şi cei ai casei au simţit o duhoare de-ţi muta nasul, aşa că... s-au mutat şi ei în alt sat, ca să nu-i mai râdă cei ce ştiau ce se întâmplase. Şi uite-aşa, a rămas Pepelea şi cu casa şi cu banii luaţi pe ea!
Adrian Bucurescu
marți, 26 iulie 2016
Botejune
Soarele chiar şi în murgul serii
îngraşă ogorul şi mana.
Luna îi zădărăşte pe lunatici.
Mă lepăd de satana.
Maci fragili picotesc în răzor.
Unui nor îi străluce coroana.
Mă îmbăt de mirosnele florilor.
Mă lepăd de satana.
Câmpul plesnind de sănătate
ne întocmeşte hrana.
Apa în izvoare se pritoceşte.
Mă lepăd de satana.
Mă botez în sudoarea pământului.
Pe luncă zorilor le dă geana.
Moartea pândeşte eroii.
Mă lepăd de satana.
Adrian Bucurescu
luni, 25 iulie 2016
Povestea vorbei
Ciubăr, Lăcustă şi Pârlea Vodă
Nu numai Papură Vodă, despre care am scris recent, a rămas în folclor până astăzi, ci şi alţi voievozi cu porecle fistichii. Unul dintre aceştia este cel mai enigmatic, anume Ciubăr Vodă, care ar fi domnit în Moldova în iarna anilor 1448-1449. Cronicarul Grigore Ureche scrie că ar fi domnit vreo două luni, pe la leatul 1449, după Petru al II-lea. Şi-atât.
În schimb, despre Lăcustă Vodă ştim mai multe. În istorie e trecut ca Ştefan al V-lea Lăcustă şi a domnit între 18 Septembrie 1538 şi Decembrie 1540, fiind nepotul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Pe lângă alte nenorociri întâmplate în vremea domniei lui, au fost şi mai multe invazii de lăcuste, ce au bântuit holdele într-o ţară deja săracă.. E pomenit şi el în letopiseţul lui Grigore Ureche: "Mai apoi în zilele acestui Ştefan Vodă, fost-au foamete mare şi în Ţara Moldovei, şi la Unguri, că au venit lăcuste multe de au mâncat toată roada, pentru aceea l-au poreclit de i-au zis Lăcustă Vodă".
Apoi, după ce Iaşiul avusese frecvente incendii, s-a pornit unul mare, în 1785, şi a prefăcut în scrum palatul pricipelui Alexandru Mavrocordat. Acesta a plecat la palatul mitropolitului, ce a ars în scurtă vreme, apoi la Mânăstirea Galata, ale cărei case egumeneşti au luat de asemenea foc, iar el a ajuns în cele din urmă la aşa-zisa "Curte din Sărărie", căreia i s-a mai spus şi Casa Mavrocordat. De la aceste incendii fanariotul a rămas în folclor cu porecla de Pârlea Vodă, ajungând chiar simbol al secetei!
Adrian Bucurescu
duminică, 24 iulie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)