Un catren.

                                                                                                                     Și-atât!

Arthur, regele Daciei. Misterioasa Excalibur

     Ca să fie limpede cine au fost regele Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde:

          Dicționar

     ARRUTELA - castru, monument istoric, situat pe malul stâng al râului Olt, între localitățile Păușa și Căciulata, în punctul ”Poiana Bivolari”, lângă orașul  Călimănești. A fost reconstituit.
     AR RU TELA ”De-a lungul Apei; De peste Apă; La Apa cea Mare”; cf. rom. ori; râu; rouă; latin. ros ”rouă”; rom. tuleu; deal; țel; țoală; alban. i dale ”proeminent”; dalje ”proeminență”; rom. erodiu, irodie ”egretă”; Rudăria - râu plin de mori de apă, în jud. Caraș-Severin; germ. Ruder ”barcă”.

                                        
                                                              Castrul Arrutela

     Râul Olt era limes-ul, granița între teritoriul cucerit de Romani și Dacii Liberi, din Estul țării. Și alte râuri constituiau hotare între neamuri. Așadar, ARRUTELA a primit sensul de ”Hotar; Împrejmuire; Rotat”; cf. rom. răzor; rotilă; rotire; alban. rrotul ”împrejur”; rrotuloj ”a (se) roti”. Din sensul de ”Împrejmuit” vine și rom. Ardeal, ținut înconjurat de munți.
     AR RUTELA ”În jurul Suveranului; Roata Domnească; Eroul Înconjurat”; cf. rom. har; latin. erus ”stăpân; șef al familiei; proprietar; suveran”; heros ”erou; semizeu; om de seamă”; rom. rotilă; rotire;  rețea; latin. retiarius ”gladiator înarmat cu trident și cu o plasă de aruncat pe capul adversarului spre a-l trânti la pământ”; alban. rrotul; rrotuloj. De la aceste tâlcuri provin și Cavalerii Mesei Rotunde, din legendele arthuriene.
     AR RU TELA ”Domnul Plin de Rouă”; cf. rom. har; latin. erus; heros; rom. rouă; latin. ros ”rouă”. Bine reprezentat în mitologia românească, Domnul de Rouă este cel mai des pomenit în satele vâlcene din apropierea Oltului.
     AR RUTELA ”Plin de Aur; Aur din Belșug”; cf. rom. aur; latin. aurum, alban. ar ”aur”; rom. Radula - numele unui voievod al Țării Românești, în Evul Mediu timpuriu; alban. i ritur ”adult; matur”. Și din aceste sensuri provine Ardeal, ținutul românesc cel mai bogat în aur.
     ARRUTELA ”Strălucitorul; Ardentul; Harnicul; Vrednicul; Voinicul; Conducătorul; Viteazul; Vijeliosul”; cf. rom. ardoare; arțar; Irodia (mit.) - Crăiasa Vânturilor; Herdelea (n.); latin. ordalium ”ordalie”; alban. rrezelues ”strălucitor”; i ritur ”adult; matur”; urdher ”ordin; poruncă; consemn”; urdheroj ”a porunci; a comanda; a consemna”; vechi germ. urtel ”hotărâre judecătoarească”; irl. ruathar ”asalt”.
     Toate tâlcurile de mai sus au dus la legendele cu regele Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde.

    GONOLETA - plantă medicinală dacică.
     GON OLETA ”Deasupra Oltului; Peste (pe lângă; alături de) Olt”; cf. rom. cam; latin. conus ”con; creasta coifului”; alban. gune ”pelerină”; ALUTA, ALUTUS - denumirile dacice ale râului Olt; rom. olat ”parte (a locului); moșie; gospodărie mare; clădire; acareturi”; latin. altus ”înalt; mare; altum ”înălțime; înălțimea cerului; cer”; rom. Homorod - afluent din stânga al Oltului.

                                       Castelul Camelot, în legendele vest-europene

     GON OLETA ”Deasupra Calului; Peste Cal”; cf. rom. gonaci ”cal sprinten, care fuge repede; călăreț înarmat, care îndeplinea misiuni de cercetare”; conăcar ”tânăr călare, în alaiul nunții”; ham; olat; latin. altus. Ca plantă medicinală, cu denumire legată de cal, GON OLETA s-a transmis în etnobotanica românească în mai multe variante: asudul-calului, buretele-calului, calcea-calului, dintele-calului, iarba-cailor, mărarul-calului, paștele-cailor, păduchele-calului, sagna-calului.

                                                   Cavalerii Mesei Rotunde

     GONOLETA ”Călăreți; Cavaleri”. Așa a format și italiana termenul cavaliere ”cavaler”; cf. ital. cavallo ”cal”; franc. camarade ”camarad; tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg”. Așadar, o încă denumire a castrului Arrutela era GONOLETA ”Călăreții; Cavalerii”, dregători și oșteni ai regelui Arthur. În legendele vest-europene, acest castel legendar se numește CAMELOT.

     LONGINOPARA - localitate din Tracia.
      LON GHI NOPARA ”Plină de Bunătate; Plină de Frumusețe; Plină de Strălucire; Plină de Forță”; cf. rom. lan; Luna; cu; latin. que ”și”; alban. ku ”unde; încotro”; NAPARIS - râul sacru al Geților; rom. nafură (pop.) ”anafură”; nufăr; nefer ”ostaș din corpul Arnăuților; poteraș”; năvală; a năvăli; latin. nobilis ”nobil”; novella ”viță tânără”; novello ”a planta cu viță nouă; a reînnoi; a schimba”; novellus ”tânăr; nou”; nubilis ”în vârstă de măritat”.
     LON GHINOPARA ”Schimbătoare ca Luna; Prefăcută (Fermecată) ca Luna; Zâna Lunii; Luna Nouă; Strălucirea Lunii; Foarte Frumoasă; Prea Curata”; cf. rom. Luna; schimbare; a cumpăra; ghember, ghimbir ”o plantă aromatică”; chinovar ”sulfură roșie de mercur, folosită ca vopsea și ca medicament”; latin., ital. cambiare ”a schimba”; latin. cinnabaris, grec. kinnabar ”cinabru; vopsea de un roșu aprins”. Toponimul se referă la Zeița Artemis-Diana, care, în iconografia tracică, are Luna ca însemn.

                                             Regina Guinevere și anturajul ei

     Din GHINOPARA vine numele soției regelui Arthur, GUINEVERE. Legendele despre Domnul de Rouă spun că pe iubita lui o chema Chimbriana. Din tâlcul de ”Prefăcută” a fost născocită povestea occidentală a idilei dintre regină și cavalerul Lancelot! În realitate, iubirea dintre Arthur și Guinevere a durat până la moartea lor. Legendele cu Domnul de Rouă spun că iubita acestuia locuia la Celei, lângă actualul oraș Corabia.

                                                Ruinele cetății Sucidava

     Ei bine, în ruinele cetății dacice Sucidava, la Celei, în actuala vatră a orașului Corabia, într-un mormânt de femeie, a fost găsit un inel de aur, cu următoarea inscripție:
VROLYTHRISVEINDRYNSOYAROYLON.
     Lectura:
     VRO LY THRIS VE INDRYN SOY A ROYLON. Traduceri: 1. ”Frumoasa (Plăcuta; Dorita) cea Slăvită (Cinstită; Integră) se va întâlni Sus cu Vulturul”; cf. rom. a prii; a vrea; germ. Frau ”doamnă; femeie”; sued. fru ”soție”; rom. la; lui; treaz; a (se) trezi; dres; va întâlni; va întruni; a (se) sui; ROLES - un rege al Gețilo; rom. rarău ”un fel de uliu”; Rarău (munți); slav. orilu, rus. orel ”vultur”. 2. ”Floarea de (cu) Colț(i)va fi mereu Vegheată (Ocrotită; Adăpostită) de Vultur”; cf. rom. brei ”plantă ierboasă cu flori verzui”; latin. flos ”floare; partea cea mai bună; partea cea mai frumoasă, cea mai aleasă, cea mai nobilă; floare; elită; podoabă”; rom. la; lui; târș ”mărăcine întrebuințat la îngrădituri”; alban. drize ”mărăcine”; rom. va; a fi; întruna; za; saia ”adăpost (improvizat) pentru vite”; alban. sy ”ochi”; shoh ”a vedea; a observa; a viziona”; rom. rarău; Rarău; slav. orilu, rus. orel.

                                                           Arthur și Guinevere

     Cu siguranță, inelul de aur de la Celei i-a aparținut reginei Ghinopara, soția regelui Arthur. De la rangul ei, floarea-de-colț se mai numește în românește și floarea-reginei. Însă ”floarea cu ghimpi” poate fi și trandafirul.

     MURRINUS - nume getic la Tomis. M-UR RINUS ”Cu Vorbe Rele; Care vorbește (de) Rău: Care vorbește urât”; cf. rom. mă(i); alban. me ”cu”; rom. a ura; latin. os, oris ”gură; vorbire; limbă”; rom. rană; a (se) răni; latin. rana ”broască; umflătură sub limba animalelor”; ruina ”cădere; prăbușire; prăvălire; surpare; năruire; distrugere; catastrofă; răsturnare; pieire”; alban. renje ”cădere; regres”; rrenoj ”a doborî; a (se) dărâma; a (se) prăbuși; a (se) ruina”.
     MURRINUS ”Sfătuitor; Bârfitor; Răutăcios; Perfid; Viclean; Rău; Războinic; Provocator; Îndrăzneț”; cf.  rom. mărin ”bubă; inflamație purulentă; crampe la stomac”; a se marini ”a suferi de dureri de burtă”; morun; mreană; mârlan; arom. murnu ”brun; oacheș; învinețit”; alban. murrlan ”crivăț”.

                                                                  Merlin

      De la MURRINUS vine și numele vrăjitorului Merlin, din legendele arthuriene.

    CALABRI - trib traco-illyr, emigrat în Vestul Italiei. CAL A B'RI ”Cea care strălucește; Cea care arde; Cea cu Iuțeală; Cea cu Vrednicie; Cea cu Vitejie; Cea care (se) bate; Cea care (se) apără; Cea care (se) salvează”; cf. rom. care; latin. qualis ”ce fel?; de ce speță? cum?”; rom. a - art. hot. adj.; var; a vărui; pară de foc; vară; a (se) opări; abur; iepure; a birui; a (se) apăra; a (se) feri; ivăr; alban. bar ”leac; remediu”.
     CALAB'RI ”Strălucire; Ardență; Iuțeală; Miros; Pătrundere; Străpungere; Durere; Înțepare; Mușcătură; Ceartă; Bătaie; Inflamare; Umflare; Abundență”; cf. rom. călifar; calapăr; crivală ”băț despicat în două la un capăt, cu care se prind șerpii; o parte a joagărului; clește de lemn al dulgherului; teasc”; Holbura (mit.) - Crăiasa Vânturilor; chilipir; Calboreanu, Călifar, Galbură (n.); latin. calvor ”a încerca să fugă”; celeber ”foarte frecventat de lume; plin de lume; foarte populat; abundent; vestit; celebru”; alban. i gjelber ”verde”; gjelpere ”ac”; kulper ”curpen”; gllaberoj ”a acapara; a devora”; gjarper ”șarpe”.

                                                                 
                                                             Excalibur

     Este limpede că din CALAB'RI vine și denumirea celebrei săbii magice EXCALIBUR. Că și prefixul EX- vine tot din limba tracă o dovedește rom. scorbură, cu tâlcul de ”Străpungere”. Încă un argument că această sabie de temut aparținea regelui daco-român: în ”Cântecul Nibelungilor”, Ramunc, conducătorul Valahiei, mai este numit și SIGEHER, adică SIGHE HER ”Cu Sabia Fermecată”; cf. SICA - sabia dacică; rom. har; kir ”domn”; hir ”știre; veste; noutate”; hireș ”faimos; celebru”; latin. herus ”domn; suveran”; heros ”erou; semizeu; om de seamă”; alban. hir ”farmec; grație”.

     De amar de ani, Britanicii caută urmele și mormântul marelui rege Arthur, nici trecându-le prin cap că vestitul conducător a trăit, a luptat și a murit în Dacia. Cât despre cocliții noștri istorici, mai bine lipsă...

     Koson, Ramunc, Roman, Romanch, Roylon, Solomon, Sigeher, toate acestea sunt supranumele marelui rege, Eliberatorul Daciei, Învingătorul Romanilor. Dar cu cel mai frumos nume îl pomenește folclorul românesc: Domnul de Rouă. 


                                                                                                              Adrian Bucurescu

Arminden

Luna în lacul cel verde piere.
Din floarea salcâmului picură miere,
picură chihlimbar, picură mied.
O capră-și linge zurliul ied.

Soarele roșu și pezevenghi
le pune norilor câte un zbenghi,
pe când cu ultrasunete cicorile
îi transmit grațios salutările.

În măceși cu odăjdii păgâne
s-au ascuns miroznatele zâne,
nevăzute, bârfind între ele
cam ce se petrece în clanul de iele.

Primăvară, fugară Primăvară,
cum de nu rămâi pe veci în țară,
ca să miroși în trupurile noastre
mereu cu flori și nostalgii albastre?

Primăvară, fugară Primăvară!


                          Adrian Bucurescu

Romulus Cristea

                     Revoluționar, jurnalist și scriitor

Paștele Blajinilor

                                                   Bucovina, 1941

Sfântul Apostol Toma nu s-a îndoit de Înviere!

      
          Metamorfozele

     Cu siguranță, Sfântul Apostol Toma este foarte mâhnit, acolo, în cer, de porecla dată de creștini, aceea de ”Necredinciosul”! El care a fost unul dintre cei mai fervenți adoratori ai Mântuitorului!
     Istoria acestui Apostol și Evanghelist a început în vremurile magice, când Maria, Zeița Supremă, prefăcută în fecioară pământeană, I-a născut pe Cei Doi Gemeni Divini, Apollon și Artemis, în casa unei familii din neamul getic al Napailor. După ce Zeița S-a ridicat la Cer, Puii Cerești au rămas în grija familiei unde se petrecuse Minunata Întâmplare. Părinții adoptivi ai Gemenilor se numeau Sabadios și Lupo, și au avut și ei propriii lor copii, patru băieți și două fete, considerați Frații de Lapte ai Prinților Divini, căci și Gemenii și ceilalți copii au fost alăptați de aceeași mamă pământeană.
     Primul copil al cuplului de Geți a fost Semonos, iar al doilea Andar, consemnați în ”Noul Testament” ca Simon și Andrei, ”fiii lui Zevedeu”, adică ai lui Sabadios. Chiar erau și pescari, întrucât casa lor se afla pe malul apusean al lacului sacru al Geților, Saratokos.

     Al treilea fecior al lui Sabadios a fost IACCHUS, iar al patrulea ION, și ei fii ai lui Sabadios/Zevedeu.  În tradiția creștină, Sfântul Apostol Iacov, în spaniolă, Santiago, a fost fratele mai mare al Sfântului Apostol Ion. 

     Aici interesează I ACCUS, care se tălmăcește prin ”Cel care înțeapă; Care împunge; Cu Vârf”; cf. rom. ac; ic ”pană de despicat”; ochiș ”isteț; deștept”; latin. acies ”tăiș; ascuțiș; pătrundere (cu privirea); strălucire; putere de pătrundere a minții, cu mintea); atenție; linie de luptă; luptă; bătălie”; acus ”ac de cusut”. Dar ”Cel care împunge (înțeapă)” mai înseamnă și ”Ironicul; Glumețul; Distractivul”; cf. rom. a (se) juca; latin. iocus ”glumă; obiect de glumă, de luare în râs”; ioci, ioca ”poezii ușoare; jocuri; distracții; nebunii”. Așadar, în Sfânta Familie, IACCHUS era ”Cel Ironic; Cel Glumeț; Cel Năzdrăvan; Cel Răutăcios”. 

     Astfel a apărut în mitologia germanică Loki, considerat chiar zeu, plin de răutate și necredință! Era numit Gudaspllitrare ”Cel care dezbină Zeii”. Multă vreme, i-a încântat și i-a distrat pe Zei, până când a fost prea târziu și i-a dezbinat!

     În graiul getic, sinonim cu IACCHUS era TOMES ”Împungătorul; Înțepătorul; Tăietorul; Tăietură”; cf. rom. teamă; a se teme; latin. tome ”cenzură”; latin. dama, damma ”căprior; cerb”; grec. tomos ”tăietură; incizie”; got. doms ”judecată”. Astfel, de la același Apostol zalmoxian, în ”Noul Testament” au apărut doi Apostoli creștini, anume Iacob și Toma!

     Cum limba tracă era inteligibilă prin tonuri și accente, TOMES a fost înțeles și ca ”În (pe din) Două; Jumătate; Îndoit; Îndoială; Neîncredere”; cf. rom. doime; latin. duom, duum ”a(l) celui de-al doilea”; franc. demi ”jumătate”. Iată de ce, în ”Noul Testament” și în tradițiile românești, Sfântul Toma a devenit ”Necredinciosul”!

     Astfel, din tâlcul de ”Jumătate”, în mitologia românească a apărut o ființă malefică, Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Șchiop, descris mai amănunțit în basmul ”Aleodor-Împărat”, cules de Petre Ispirescu. Mare nedreptate pentru Apostolul Toma, care-L diviniza pe Apollon-Zalmoxis, Fratele Său de Lapte!

 

     Alt sinonim pentru ”Tăietorul; Tăietură” era BARD-YLIS, literal ”Din Bardă”; cf. rom. bardă; al. De aici, româna a moștenit Vergelul, obicei prin care, în noaptea de Anul Nou, flăcăii și fetele își ghicesc Scrisa, adică viitoarea soție sau viitorul soț. Sensul de ”Scrisă” vine din ”Cioplitură; Tăiere; 

 Înțepare; Gravare; Scriere”; a proidi ”a străpunge”; sfredel; a sfredeli; pardos (arh.) ”leopard”; brădiș (reg.) ”peniță”. Despre Sfântul Apostol Toma, tradiția creștină spune că ar fi murit străpuns de lance. 

    De la BARDYLIS a mai apărut încă un Apostol în ”Noul Testament”, anume Sfântul Bartolomeu, imaginat și el ca unul din cei 12 apostoli ai lui Iisus, care ar fi sfârșit prin a fi crucificat și jupuit.
    Jupuit, cu pielea pe umăr, apare într-o frescă din strania Biserică de la Densuș.

     În mâna dreaptă, Sfântul Apostol poartă în mâna dreaptă o seceră, de la tâlcul de ”Tăiere”, o sărbătoare populară de-a lui, ținută la 11 Iunie, fiind Vartolomeul Grâului.
     O altă traducere a numelui getic BARDYLIS ne lămurește și de ce acest Apostol este sărbătorit în prima Duminică de după Paște: BAR DYLIS ”Cea mai Apropiată Duminică (Sărbătoare)”; cf. rom. văr; alban. bir ”fiu”; grec. para ”lângă; vecin”; alban. Diel ”Duminică”; dolli ”toast”.

     În fine, IACCHUS mai însemna și ”Propovăduitorul; Arătătorul; Vestitorul”; cf. rom. iaca!; grec. echo ”sunet; răsunet”; latin. echo ”ecou”. 

                            

      O minunată creație populară a format din TOMES/TOMA și IACCHUS/IACCHA termenul tomoiagă ”iarbă cosită”, fiindcă în preajma Duminicii Tomei începe a se cosi iarba. Tomoiagă este un nume frecvent în zona Moisei, Maramureș, precum și toponim în același ținut.  

     Așadar, pe cine sau ce sărbătorim de fapt în Duminica Tomei? Pe cine, pe necine, să ne fie cu noroc!

                                                                                                            Adrian Bucurescu

În zorii de Mânicătoare

Pentru toate câte-au fost să fie,
pentru când Prier zâmbea-n grădină,
pentru zbuciumul zvâcnind ca o stihie
și pentru cruzimea din lumină,

Doamne, cum să-ți mulțumesc eu nu prea știu,
poate doar să-i rog pe Geții mei
să m-arunce-n sulițe de viu
și să mă bocească zâne trei:

Una să descânte de drum greu,
alta de iertare dinspre patimi,
iar a treia - de norocul meu,
lin stropindu-l c-un căuș de lacrimi.

Ci în zorii de Mânicătoare,
pe când roua scânteie-n senin,
să mă pregătească de plecare
cu un ort legat cu fir de in.

Și așa spălat de pulbere,
aripi mari pe umeri să îmi crească
și nimic și nimeni să îmi tulbure
aventura mea suprafirească!


                            Adrian Bucurescu