Tradiții daco-române
Sfânta Treime
La trecerea dintre anii 714 și 713 î.e.n., pe la Solstițiul de Iarnă, în ținutul Geților Napai, MARIA, Zeița Supremă întrupată pe Pământ, I-a născut pe Cei Doi Gemeni Divini, APOLLON și ARTEMIS. Până la acest Eveniment Cosmic, Sfânta Treime, cinstită de strămoșii noștri, fusese alcătuită din OEAGRUS, CALLIOPE și ORFEUS, ce domniseră peste Atlanți și fuseseră sanctificați. Apoi, Geto-Dacii au cinstit și altă Divină Treime, adică pe Maria, Apollon și Artemis. În toată Tracia au fost ridicate temple cu hramul Celor Trei Zei, de la care și-au luat numele și unele cetăți. Unele sunt atestate, cu variante dialectale: DROBETA, TRIPHYLON sau TRIPHALON, în Dacia; TRICORNIUM, în Moesia Superior; TRIBULIUM, în Dalmația; DRASIMARCA, în districtul Remesiana; TRIAMNIUM și TRIMONTIUM în Tracia Centrală; DRABESKOS, în ținutul Tracilor Edoni. Desigur, vor mai fi fost multe altele, dar încă nu se știe de ele.
În ce privește subiectul episodului de față, interesează mai mult TRI PHYLON, cu varianta TRI PHALON, cu aceste tălcuri: ”Trei Măreți; Trei Viguroși; Trei Slăviți; Trei Cinstiți; Trei Curați; Trei Vrednici; Trei Integri; Trei Strălucitori; Trei Minunați; Trei Plăcuți”; cf. rom.
trei; BALIN ”Rege”, în dialectul traco-phrygian; rom.
falnic;
volnic;
plin;
a împlini;
bălan;
pelin;
bălai;
polei; latin.
polion ”dumbet, o plantă mirositoare”; grec.
philon ”drag; iubit”; slav.
bîlina ”cântec poematic; baladă; basm”.
De la sensurile de ”viguros; vrednic; plăcut”, PHYLON a ajuns să însemne și
verde, cu unele tâlcuri din română: ”proaspăt; tânăr:;viguros”, ceea ce a dus și la ”frunză; foaie”; cf. latin.
folium ”frunză; foaie de hârtie”; grec.
phyllon ”foaie; pagină”. Așadar, TRI PHYLON sau TRI PHALON însemna și ”Trei Frunze; Trei Foi”; cf. rom.
trifoi, latin.
trifolium ”trifoi”.
Mânăstirea Govora
Și iarăși, din TRI PHALON sau TRI PHYLON adică ”Trei Cinstiți” se mai înțelege și ca ”Trei Drepți; Trei Drepte; Trei Linii”; cf. rom. trei; latin.
planus ”plan; drept”. Iată de ce multe biserici, îndeosebi din Țara Românească și din Maramureș, poartă pe turle cruci cu trei linii orizontale, care, evident, simbolizeazî Treimea slăvită de Geto-Daci.
Mânăstirea Cozia
Din TRAPHALON sau TRIPHYLON, cu sensul de ”Slăvire; Cinstire; Mărire; Măreție”, româna a moștenit și
tropar ”cântare bisericească de laudă a unui sfânt sau a unui eveniment”, precum și
Trivale - pădure din vatra municipiului Pitești.
Trei foi de leac
Așadar, din TRIPHALON, cu varianta TRIPHYLON, având tâlcul de ”Trei Foi”, provin rom.
trifoi și latin.
trifolium. Având tâlcurile de mai sus, era firesc ca strămoșii noștri să considere această plantă sacră, deci și binefăcătoare.
În țara noastră, cresc trei soiuri mai cunoscute de trifoi și tustrele au puteri tămăduitoare. Astfel, trifoiul alb (
Trifolium repens) crește prin fânețe, livezi, pășuni, locuri cultivate, pe lângă drumuri. Din florile lui se face un ceai împotriva durerilor de stomac. Planta întreagă se întrebuințeaă la
poală albă. În ținutul Năsăudului, se fierbe în vin, cu flori de mălin alb și flori-albe, și se bea dimineața, înaintea prânzului. În zonele montane și la deal, pentru
poală albă se folosește
Trifolium montanum și
Trifolium ochroleucum, numite popular tot trifoi alb. Se mai pune în scăldători pentru întărirea celor slabi de boli.
Trifoiul roșu (
Trifolium pratense) crește prin fânețe, pe câmpuri, în livezi, adesea cultivat, fiind o excelentă plantă furajeră și meliferă. Ceaiul din florile lui se ia împotriva tusei. Se mai pune în băile împotriva reumatismului. În zonele montante, contra tusei se folosește
Trifolium alpestre, numit în popor tot trifoi roșu.
Trifoiașul sau buruiana-de-mălină (
Trifolium campestre) are flori galbene și crește prin fânețe, pășuni și chiar în locuri cultivate. Ceaiul din tulpinile lui florifere se ia împotriva tusei și a răcelii. În ținutul Neamțului, trifoiașul este foarte căutat de femei, fiind folosit împotriva
mătricei și durerilor ce însoțesc menstruația, zise și
mărine de fire; de aceea, trifoiașul se mai numește și buruiană-de-mărină. Leacul este mai sigur dacă femeia respectivă își descântă singură sau i se descântă de altcineva astfel:
S-o dus tăți craii,
Tăți împărații la bătălie,
Ș-o audzit și Mărin din pânteci
Și s-o dus și el
Unde cocoșul nu cântă,
Gomot di om nu s-audi.
S-o dus din frunți,
Din urechi, din inimă.
Trifoiașul se culege în ziua de Mărină, care cade la 17 Iulie, se usucă și se păstrează peste an. Femeilor care suferă de
mărină și bărbaților care au dureri absominale li se dă ceaiul din această plantă, în care se pune și humă de mărină, adusă în aceeași zi. Cu restul argilos, ce rămâne în ulcica în care s-a fiert, se fac turtițe, ce se pun pe locul dureros.
Sfânta Pătrime
Crucea era simbol sacru încă de pe vremea culturii Cucuteni, și apare des în ceramica din acel areal.
Cele patru brațe ce pornesc de la același punct Îi reprezentă pe Cei Patru ei ai Universului: Tatăl, Mama, Fiul și Fiica. Milenii de-a rândul, strămoșii noștri, inclusiv Geto-Dacii, s-au închinat Crucii, fiind și astăzi semnul cel mai sfânt.
Crucea este gravată pe o superbă țintă de fier, ce decora chiar poarta principală a capitalei Daciei, Sarmizegestusa Regia.
Crucea cu trei linii orizontale apărea în vechime doar pe bisericile domnești. Cele trei linii simbolizau, cum s-a văzut mai la deal, Sfânta Treime, iar linia verticală întregea Divina Familie cu TATO NIPAL ”Tatăl Ceresc; Domnul Cerului”, dar îl desemna și pe domnul pământean, ctitor al respectivei biserici.
Turlele Catedralei din Curtea de Argeș
În
Sfânta Scriptură a Geto-Dacilor, se spune că, la Pogorârea Sfintei Treimi pe Pământ, TATO NIPAL rămăsese în Cer, spre a asigura ordinea Universului.
Iată de ce un trifoi cu patru foi a fost și este și în prezent considerat mult mai binefăcător decât cel cu trei foi, căci el reprezintă Crucea, adică Sfânta Pătrime!
În tradițiile românești, cine găsește un trifoi cu patru foi, indiferent de soi, trebuie să-l închine, să-l pună la presat, ca să se usuce, apoi să-l poarte într-o cutiuță sau într-un medalion. Pentru reușită, purtătorul trebuie să se roage la Dumnezeu, Maicii Preacurate sau Îngerului Păzitor.
Dacă, într-un ceas rău, purtătorul s-a îmbolnăvit, el trebuie să atingă acel trifoi cu patru foi și să rostească un descântec împotriva tuturor bolilor, cum este acesta din Roșa, Bucovina:
Ustur mare și Maica Precista,
Pe-un jij de deal.
Cată-n carte,
Cată-n parte,
Cată-n toate părțile,
Unde-a vedea
Nouă strigoaice
Cu nouă țânci răi.
Și-a strigat Maica Precista
În gura mare:
- Voi nu-l pociți,
Nu-l săgetați,
Nu-l giungheți,
Da luați giungheturile,
Săgetăturile,
Și le duceți
În dealul Galariilor,
Pocitoarea ciutelor!
Voi acolo pociți,
Acolo giungheți,
Acolo săgetați,
În sttrachină de argint,
Cupele sprijinind!
Da N. să rămâie
Curat
Și luminat
Ca Dumnezeu ce l-a lăsat!
Alo! Haide!
Adrian Bucurescu
