Reynald Secher şi Stephane Courtois, în Maramureş. Foto: Florin Eşanu

La Sărăţeni

Povestea vorbei

          Ţara lui Cremene

     O expresie precum Ţara lui Papură Vodă este Ţara lui Cremene, care înseamnă "loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva". Recunoaşte oare cineva această ţară? Alte sintagme privindu-l pe Cremene se referă la satul, la târgul şi chiar la codrul lui. Dacă expresia Ţara lui Papură Vodă vine într-adevăr de la un haiduc, cum am mai scris la această rubrică, este posibil ca şi Cremene să fi făcut parte din aceeaşi tagmă, mai ales că a avut şi codrul lui. Acesta nu poate fi altul decât celebrul Gruia, care a dat şi numele unui port de la Dunăre, în judeţul Mehedinţi, aflat foarte aproape de localitatea de pe malul sârbesc al Dunării, unde se născuse tatăl său, vestitul Baba Novac. Gruia Novac, fiul cel mare, şi fraţii săi, Novăceştii, apar plasaţi la început în pădurile Bucovăţului, pe dealurile din jurul Craiovei. Mai târziu, apar traşi spre partea muntoasă a Olteniei. S-au păstrat până astăzi balade despre Gruia Novac, una dintre ele fiind culeasă de folcloristul Petre Dulfu la Turnu Severin:
Dinspre Munţii Lotrului,
Prin strâmtoarea Oltului, 
Cine se coboară-n cale,
Către Dunăre la vale?
Colo-n munţii olteneşti,
Sus la curţi mari novăceşti,
Plimbă-mi-se prin ceardac,
Trist, feciorul lui Novac.
     În judeţul Mehedinţi mai există şi astăzi satul Cremenea, iar un sat omonim s-a aflat şi pe raza comunei Densuş, din Ţara Haţegului. În Munţii Făgăraşului, pe unde a mai haiducit Gruia, se găsesc şi stâncile zise Colţii lui Cremene.Sinonimia Gruia-Cremene a fost posibilă datorită arhaismului gruhie, cu varianta cruhie, care însemna "piatră dură".

                                                                                         Adrian Bucurescu

Biserica din Bogdan Vodă - Maramureş. Foto: Florin Eşanu

     Роберт Рождественский / Robert Rojdestvenski

          "На Земле безжалостно маленькой..." / "Pe Pământul nemilos de mic..."

Pe Pământul
                    nemilos de mic
trăia
un oarecare om mititel.
Slujba lui
                era mică
salariul lui
                nespus de mic.
Şi iată cum -
într-o minunată dimineaţă -
bătu la el
               în fereastră
nu prea mare părând
războiul...
I s-a dat un mic automat
şi cizme mici i s-au dat.
O cască
mică
şi-o manta -
mică -
pe măsură.
... Iar când el
                     căzu -
                               mizerabil,
                                              stângaci
în strigătul de atac
storcându-şi
gura,
pe tot tărâmul acela
n-ar fi fost de ajuns
                              marmura
să fie cioplită pentru statuia
în plină
grandoare!

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

ÎN GRĂDINA LUI ION

                                                                 

                                                                                              Colecție particulară

Moment zgubilitic

          Nu da, muică, cu patentul!

Tristă-i viaţa unui peşte
Ce se zbate pe uscat,
Dar mai trist este un cleşte
Ce de rufe-i agăţat.

Că şi cleştele, de-i cleşte
Şi-are inima de lemn,
La cleştoaică se gândeşte,
Dar ea nu-i dă niciun semn.

Cleştoaica e cam fudulă
Şi iubeşte un patent,
Ce se crede mare sculă.
O, tu, cleştişor decent!

Nu da, muică, cu patentul,
Dă şi tu cu un fular!
Negru ne mai e prezentul
Făr-un ban în buzunar!

              Adrian Bucurescu