Dacia Magică

 

 

Semne fatale

 

 Un rinocer roșu,

înhămat la sania Laponului,

împunge viforul.

Undeva, mai la Sud,

fornăie inorogul

călărit de-o puștoaică.

Pe tălpile sihastrului

din munții Daciei

apar rădăcinuțe albe.

Din Marea Neagră

delfinii sar 

direct în Adriatica.

De câteva zile

planeta Neptun

se-nvârte invers.

Tânăra stareță are sânii mai mari.

Pe Soare se-ncheagă primii ghețari.

                           Adrian Bucurescu

Poezii în revista ”HELIS”

      Iulie - August - Septembrie / 2023

                                       Adrian Bucurescu

     De Cei-din-vânt

 

Într-o noapte

mă bătu gândul

să mă culc în ceardac.

Pe la miezul nopții

veniră Cei-din-vânt

să mă pocească.

Chemai un câine roșu,

poroșu,

și-i linse 

cu limba grunjoasă

și-i sfărâmă

cu dinții de oțel,

cu coada că-i șterse.

Și-am rămas curat,

luminat,

ca aurul strecurat,

ca roua de soare,

ca spuma de pe mare,

de rouă miruit,

cu mireasmă de tei înflorit,

din azur adăpat.

Ce mai băiat!

 

     Nuntă la șatră

 

 Gader vela,

Gader stela?

Ab miro cirabo sta!

Hei, țiganii merg la nuntă

pe cai iuți și zorzonați.

Doamnă Lună, iată zorii

te vor prinde-n

borangicul vișiniu!

Dar în leagăn de mătase,

în căruță nou-nouță

șade-mi o mireasă brună...

”Doi cai albi mai albi ca neaua,

unde duceți vioreaua?”

se bocește-n urma fetei

băbătia de cărbune.

I tarni romni har i rosa,

I puri romni har i djambo.

Hai, drum bun, pribeaga maichi!

Să nu uiți ghiocul, maică,

și diseară-n cortul alb

pune-n perine drăgaică!

 

Și din patruzeci de galbeni

ce-i dădură pentru tine

să răsară,

draga mamii căprioară,

tot atâtea de lumini

pe cuțitele de sânge 

ale găștii lui Sticlete

care te iubi, drăguțul,

ca pe murgul lui de preț!

Na djia, ceaiori, palo panî?

Fata maichii, ce te doare,

de ții gândul la vâltoare?

Că vâltoarea-i nemilosasă,

nu-i pasă că ești frumoasă, 

apa-i rece și adâncă

și știucile te mănâncă.