O Evanghelie Zalmoxiană

 

      În satul Kaminia, din Insula Lemnos, a fost descoperită o piatră cu inscripție și cu un portret al unui personaj înarmat cu o suliță și cu un scut. Inscripția este cu siguranță în limba tracă, prezentând numeroase asemănări cu româna, și este scrisă în modul bustrophedon, adică de la dreapta spre stânga și de la stânga la dreapta. Mai ciudat este că literele sunt etrusce! Până pe la anul 500 î.e.n., când a fost cucerită de Greci, insula a aparținut neamului trac al Sinthioi-lor, amintit și în ”Iliada”. Am citit textul astfel:

     I OLAI EZ NAPHOD ZI AZI MARAZ MAPH. SIALH PHEIZ A PHIZ E PHIST. O ZER O NAITH. ZIPHAI ACHER TA PHAR-ZIO. FA MAL A SI AL ZER ONAI MURIN AIL. IO LAI EZ I PHOKI ASI ALE ZER O. NAITH E PHIST O TO PHER ONAR OMI A RA LIO. ZI PHAI EGE ZIO ARA U TI ZPHOKE I ZIPHAI. A PHIZ SI AL PHIZ. MARAZ MAPH I ZA OMAI.

     Tălmăcirea: 

    De la Cei de Sus a fost Moștenit de către Cei Curați Testamentul cel Nou. Înțepat Cel Vrednic de Răi a fost. A Lui Soră L-a întremat (ridicat). Au trăit Ani 42. Pe Malul unei Ape, cu a Lui Soră împreună cu Pământenii au locuit. Cel Strălucitor a fost din Zei Provenit, ca și Sora Sa. Născuți (Crescuți) au fost într-o Mare Familie a unor Oameni de la Apa Strălucitoare (Tămăduitoare). Și au venit să-I asculte 10 Prinți pe Cei Doi, ca să le împărtășească (destăinuie) din Înțelepciune (Științe). Cei Doi S-au înălțat, revărsând Lumini. Testamentul cel Nou este Lumina (Călăuza) Oamenilor (Pământului; Lumii).

     Cercetând mai mult, am aflat că autorul inscripției este un ucenic al Celor Doi Gemeni Divini, anume băiatul cel mai mic al lui SABADIOS ”Șarpele” și al lui LUPO ”Lupoaica”, părinții adoptivi ai Zeilor. De la acest frate de lapte al Gemenilor Cerești, care s-a stabilit în insulă, după Înălțarea Acestora la Cer, vine și denumirea de LEMNOS ”Iluminatul; Inițiatul; Ucenicul”; cf. rom. lumină; a (se) lumina; latin. alumnus ”discipol; elev; ucenic”. Îl chema IOAN, dar i se mai spunea și ABARIS și LUCAS. 

     Fiind scris la scurt timp după Înălțarea Gemenilor Divini, Apollon și Artemis, textul este cel mai vechi al Evangheliilor Zalmoxiene, de fapt un compendiu, în cea mai mai curată limbă tracă, vorbită în ținutul natal al autorului, deci și de Zei, în neamul NAPAI, pe stânga Râului Sacru al Geților, NAPARIS, astăzi Ialomița.

 

                                                 SA RA TO KOS ”Cu Apa Prea Minunată”

      ”Apa Strălucitoare” este Lacul Sacru al Geților, SARATOKOS, astăzi Sărățuica, pe malul căruia, la răscrucea a două brațe, I-a născut MARIA, Zeița Supremă, pe Cei Doi Gemeni.  

                                                   HELIS, HELIS, ALMUS ABA TANI! 

                                                                                                           Adrian Bucurescu

Dumitru Augustin Doman:

 

Un eveniment: o nouă versiune românească a poeziei lui Esenin

     Pe Adrian Bucurescu îl citisem ca autor de studii de istoria culturii, ca poet și ca ziarist la secția culturală a României libere. Îl descopăr acum drept traducător al lui Serghei Esenin: Rusia albastră și  fără de leac, ediția a II-a, revăzută și adăugită (Editura Macarie, Târgoviște, 2006), volumul având un cuvânt înainte, o notă și un tabel cronologic ale traducătorului, plus o notă a editorului. După versiunea prozaică a lui Zaharia Stancu (deși nu știa limba rusă), după versiunea vioaie și fidelă a lui George Lesnea, după cea sobră și exactă a lui Ioanichie Olteanu și după poezii traduse ocazional de A. E. Baconsky ș.a., în limba română avem acum un Esenin în surprinzătoarea transpunere a lui Adrian Bucurescu. Îl recunoaștem pe damnatul poet rus de la primele versuri, chiar dacă traducerea este cert originală. Titlul volumului este inspirat ales de tălmăcitor după obsesia albastrului la Esenin: ”drumul meu albastru lucește”; ”albastre culmi”; ”albastrul câmpiei mă vindecă”; ”albastra Rusie”; ”albastrele zilei porți”; ”albastră-i lumina, lumina-i așa albastră” sau mai precis, după poemul din 1918, aflat în această ediție la pagina 61: ”Părăsii casa părinților mei, / Lăsai Rusia cu albastru-i ceresc. / Prin mesteceni, peste iaz, stele trei / Tristețea mamei bătrâne o încălzesc. // Luna, ca o broască aurită, / Peste apa lină se gudură / Precum floarea de măr cărunțită / În barba tatei se scutură...” O nouă versiune românească a poeziilor lui Serghei Esenin e oricând binevenită, nefiind niciodată inflație în domeniu. Cu atât mai mult cu cât aceasta, a lui Adrian Bucurescu, e una pe cât de fidelă în literă și în spirit, pe atât de fermecătoare, făcându-i fericiți pe iubitorii poezei eseniniene printre care mă socotesc; fiind vădită însăși iubirea tălmăcitorului pentru această lirică. Este, fără îndoială, un adevărat eveniment editorial.

                                                                                 DINTRE SUTE DE VOLUME

                                                                           Autor: DUMITRU AUGUSTIN DOMAN

                                                                           17 Octombrie 2006

                                                                                             ÎN REVISTA

                                                                                           Argeș - Noiembrie 2006

Plopii fără soț

 

                                                       Iași, Cartierul Bucium

Scuarul ”Plopii fără soț”

 

                                              Modernizat de Municipalitatea Iași

În grădina lui Ion

 

                          

                                                   

Eroul din omăt

 

                                                             De bine prevestind?

Anton Pann

 

                                                                                                    1796 - 1854