Surprinzător, în templul-grotă de la Șinca Veche, jud. Brașov, Steaua lui David apare lângă portretul unuia dintre cei mai mari regi ai Daciei, ROMAN, care i-a și izgonit pe Romani peste Dunăre, apoi a unit țara. În varianta RAMUNCH, este pomenit în celebrul poem german ”Cântecul Nibelungilor”, ca voievod al Valahilor. Numele său este înscris și pe un opaiț descoperit în ruinele cetății Drobeta, cu inscripția ROMAN E SES ”Roman este Măreț (Deasupra)”; cf. rom. e; sus; șaș ”vultur”.
În fruntea unei armate, Roman a trecut râul Olt, granița dintre Dacia Liberă și cea Cucerită, atacându-i cu vitejie pe năvălitorii romani, izbutind să-i alunge la Sud de Dunăre, eveniment numit de istoricii români ruginiți în prejudecăți ”retragerea aureliană”. De la trecerea Oltului, în dreptul fortăreței Arrutela, de pe malul stâng, viteazului conducător i s-a mai spus și RO MAN ”Apa trecând-o; Peste (Plin) de Apă”; cf. rom. râu; rouă; latin. ros ”rouă”; alban. re ”nor”; rom. a mâna; mâine. De la aceste tâlcuri geto-dacice au rămas până astăzi multele legende cu Domnul de Rouă, îndeosebi în Oltenia.
În graiul geto-dacic, sinonimă cu RO MAN era sintagma DU OD ELLA ”De Apă Plin; Deasupra (Suveranul) Apelor”; cf. rom. de; engl. to ”la”; rom. ud; a (se) uda; latin. odo ”a uda; a umezi”; rom. oală; latin. ala ”aripă”; alban. yll ”stea; astru”; rom. udeală”apă; umiditate; loc plin de apă; lichid”; Udeala (arh.) ”Zodia Vărsătorului”; dodolă, dodoloaie ”paparudă”; dodoloi ”ud leoarcă”. DUODELLA apare și pe o listă de plante medicinale dacice. Așadar, suveranul nostru se mai numea și DUOD, care poate fi înțeles și ca DUO D ”Doi D”, explicație cât se poate de clară, căci litera D de la Șinca Veche este în vechiul nostru alfabet, pe nedrept numit ”chirilic”, și seamănă cu Delta din alfabetul grecesc. Mai clar, ”Steaua lui David” de la Șinca Veche este ideograma numelui regelui Daciei! Iată și o altă traducere a termenului botanic: DUOD ELLA ”Steaua (Astrul) lui Duod (David)”; alban. yll ”stea; astru”; grec. Helios - Zeul Soarelui.
Cum se vede, ”Steaua lui David” este o hexagramă alcătuită din două triunghiuri echilaterale. A fost și este folosită ca simbol al Evreilor și ca element emblematic la decorarea sinagogilor, fiind înscrisă și pe steagul Statului Israel.
În ebraică, David se pronunță Dawid, în arabă, Dawud, iar în greacă, Dauid, fiind limpede că are aceeași origine ca geto-dacicul DUOD, toate variantele fiind moștenite de la un nume al primului împărat al Atlanților, Poseidon în ”Dialogurile” lui Platon, considerat în mitologia greacă Zeu al Apelor, poate și fiindcă reședința lui era pe țărmul de Apus al Mării Negre. Evreii, a căror țară făcuse și ea parte din Primul Imperiu Atlant, au apropiat numele-simbol de cel al unui mare rege al lor, Dawid, adică David.
În Egipt, care fusese a opta țară atlantă, DUOD a fost și arhetipul lui THOTH, Zeu al Lunii, al Aritmeticii, al Vorbirii și inventatorul scrisului, fiind reprezentat ca un bărbat cu cap de ibis sau de babuin.
În mitologia heliopolitană, Thoth este considerat și ”Inima lui Ra”, personificând deci cunoașterea divină și esența gândirii creatoare, care transmite cuvântului forța adevărului, puterea de a crea realitatea. Este și gardianul morților și intermediarul lor în fața Zeilor. Thoth mai era cunoscut și ca Zeu al Științei, al Înțelepciunii.
Iată deci de unde vine și Steaua lui David de la Șinca Veche, legată indirect de simbolul național al Israelului!
Adrian Bucurescu
