Bacău
Dansul Ursului
În onomastica tracică sunt atestate numele a doi războinici, URSOLUS și URSULUS. Cum am mai văzut, în documentare anterioare, limba tracă permitea mai multe interpretări ale unui termen sau ale unei sintagme. Așadar, să vedem câteva tălmăciri:
1. URSO LUS / URSU LUS ”Forța (Vioiciunea) Ursului; Tare ca Ursul; Energie (Sănătate) de (de la) Urs”; cf. rom. urs; latin. ursus ”urs”; rom. les ”desiș”; loză ”viță-de-vie; ramură verde; vlăstar”; lis ”animal domestic care are o pată albă pe frunte sau pe bot; animal cu părul lucios”; latin. laus ”laudă; elogiu; vorbe de laudă; cinste; stimă; renume; faimă; glorie; merit; calitate”; alban. lis ”stejar”; franc. lisse ”lisă; bară de lemn, de beton sau de oțel”. * Se știe că, în Antichitate și în Evul Mediu timpuriu, războincii se îmbrăcau în piele de urs, ca să-și înspăimânte dușmanii. În mitologia germanică apare și Barengott ”Zeul Urs”. Tot la vechii Germanici, războinicii-fiare erau numiți Berserkir, literal ”În blană de urs”. Pe de altă parte, scriitorul antic Porphirios relatează că, la nașterea lui Zalmoxis, peste Pruncul Divin a fost aruncată o blană de urs.
2. UR SOLUS / UR SULUS ”Cel mai Bun Mesager”; cf. rom. a ura ”a adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu prilejul unui eveniment deosebit; a închina în sănătatea cuiva; a recita versuri populare, când se umblă cu colindul, cu Sorcova etc.”; sol; solie; alban. zile ”sonerie; clopoțel; talangă”.
UR SOLUS era Solul trimis de Geto-Daci la Zalmoxis, spre a-L preamări pe Zeu și a-I expune dorințele poporului.
3. URS O LUS / URS U LUS ”Ursul care joacă; Dansul Ursului”; cf. rom. urs; o (pron.); latin. lusio ”joacă; joc”; lusus ”joc”; rom. ursar ”țigan care dresează ursul, ca să-l facă să joace”; ursăreasă ”nevastă de ursar”.
4. URSO LUS / URSU LUS ”Dans Inițiatic; Joc Magic”; cf. rom. a se hârși; a ursi; a urzi; latin. orsa ”versuri; poezii”; orsus ”încercare”; lusio ”joacă; joc”; lusus ”joc”.
Obiceiul barbar de a ține ursul în lanțuri și a-l face să danseze venea de la tâlcul de ”Sănătate (Energie) de la Urs”.
Renunțând Românii din cele mai vechi timpuri la sălbatica datină, aceasta a fost preluată de Țigani, care umblau cu ursul prin orașe și sate, chiar și pe vremea comunismului. Slavă Cerului au renunțat și ei, dar au păstrat denumirea de Ursari, neam deosebit de ceilalți din etnia lor.
Totuși, nici Românii nu au renunțat de tot la obiceiul străvechi, ci l-au sublimat în Dansul Urșilor, adică oameni îmbrăcați în blănuri de urs, care dansează în timpul sărbătorilor de iarnă, ca să se bucure gospodarii de sănătate și belșug.
De altminteri, URS O LUS, URS U LUS mai însemnau și ”Soartă Luminoasă; Ursit de Bine; Ursită Frumoasă”; cf. rom. a ursi; a urzi; latin. orsa ”început; vorbe; cuvinte; versuri; poezii”; orsus ”urzeală; pânză; început; încercare”; rom. a luci; lis ”animal care are o pată albă pe frunte sau pe bot; animal cu părul neted”; laz ”teren despădurit pentru cultivarea plantelor”; liză ”o plantă ornamentală”; latin. lux, span. luz ”lumină”.
Și totuși, uneori urșii chiar dansează de bună voie, mai ales puii lor. De aceea se și spune că la Stretenie, de Ziua Ursului, pe 2 Făurar, deșteptându-se din somnul său de peste iarnă, ursul iese din bârlog, între orele 9 și 10, înainte de amiază, și prinde a juca jur-împrejur, ca în arie, prin neaua dinaintea vizuinii sale și a se desfăta! În acea zi el prevestește și dacă iarna va fi mai scurtă sau mai lungă, mai liniștită sau mai vijelioasă.
Adrian Bucurescu
Rânduiala Zodiei Săgetătorului este între 22 Brumar și 21 Undrea. În folclorul românesc, i se spune Arcașul, și aceasta este cheia denumirii, care, în negura vremilor, nu avea nicio legătură cu vreun săgetător. Iată cum a fost în răstimpul glorios al Atlanților:
În limba acestora, AR GOS însemna ”Întinde Firul; Fir Întins (Lung); Fir Strălucitor; Lână de Aur”; cf. latin. area ”spațiu (liber); loc întins; teren; arie; suprafață”; rom. aur; latin. aurum, alban. ar ”aur”; rom. cosiță; a coase; slav. kosa ”coamă; păr; pleată”.
De aici s-au desprins mai multe sensuri, ”Fir Lung” și ”Fir Strălucitor” însemnând și ”Curs de Apă”, de unde și denumirea de AR'GOS a mai multor râuri din Tracia și a mai multor lucruri legate de apă; cf. rom. arcă ”navă; corabie”; rogoz; latin. arca ”rezervor de apă”; orca ”un fel de cetaceu”; irrigo ”a aduce apă răspândind-o pe (în); a scălda; a stropi; a uda; a iriga”; irriguus ”bine udat, stropit, scăldat; care udă; care stropește; care inundă”. Așadar, AR'GOS se referea la vremea ploioasă și vijelioasă a începutului iernii în zona temperată a Pământului, în răstimpul 22 Noiembrie-21 Decembrie. Este încă o dovadă a faptului că Atlanții au denumit zodia astfel, întrucât centrul lor religios, militar și cultural se afla pe actualul teritoriu al României, cu clima temperată. De la ei au preluat Incașii și Mayașii denumirea de ”Săgeți și Lăncii” pentru Zodia Săgetătorului.
Revelatoare întru denumirea atlantă a acestei zodii, ARGOS, cu apropierea iernii este balada populară românească ”Arcoș-pașa și Gerul”, unde primul protagonis este învins de cel de-al doilea.
Cu vremea, zodia a păstrat denumirea de ”Arcașul”, de la sensul de ”Cel care întinde Firul; Care săgetează”; cf. rom. săgetător; latin. sagittarius ”arcaș; săgetător; arcaș călare; fabricant de săgeți; constelația Săgetătorul”.
Acestei zodii Românii îi mai spuneau și Vânătorul. Iată cum este descrisă într-un vechi Zodiac:
”În număr Vânătorului dă va tuna ridicare și gâlceavă multă va fi întru acea lature. Grâu și toate rodurile să vor strica, iar la cămpi va fi roade multe și în tot dobitocul va fi pripasuri. Spre Răsărit se va arăta lăcuste multe și va fi spre mâncarea rodurilor. Și nu va fi bucurie. Iar dă va tuna în Amiazăzi, Midenii și Alamitenii vor face robie și vor cădea întru prădare. Și împăratul lor va muri dă otravă. Și boierii cei mari dă la Răsărit vor muri în războaie. Iar pâinea va fi multă întru acea țară. Iarna va fi târzie. Și primăvara va peri bărbați mulți. Iară de va fi cutremur dăspre Apus, în capitile cele mari va fi schimbare”.
În astrologia de astăzi, se spune despre Săgetători că sunt curioși și energici și unii dintre cei mai mari călători ai Zodiacului. Mintea lor incisivă și viziunea filosofică îi motivează să rătăcească în jurul lumii în căutarea sensului vieții. Săgetătorii sunt extrovertiți, optimiști și entuziaști și vor face tot ce le stă în putință pentru a-și atinge ținta. Planeta care îi guvernează este Jupiter, cea mai mare planetă a Zodiacului. Entuziasmul lor e de neoprit, au un ascuțit simț al umorului și o curiozitate nemărginită. Cea mai mare comoară a lor este libertatea, fără de care nu pot străbate lumea. Cinstea lor îi face uneori să-și piardă răbdarea sau tactul atunci când se află în situații delicate; de aceea, e important pentru ei să învețe să-și exprime gândurile în manieră tolerantă.
Nestematele norocoase ale Săgetătorilor sunt: granatul, ametistul, rubinul, citrinul, safirul, topazul și peridotul.
Adrian Bucurescu
Bordeie
”Acolo veșnic e iarnă. Veșnic suflă Caurii aducători de frig. (...)
Repede se prinde coajă peste apa ce curge
și valurile fluviului susțin pe spatele lor roți de car ferecate cu fier.
(Oamenii) își duc viața liniștită și sigură în bordeie
săpate adânc în pământ; adună trunchiuri de stejar și ulmi întregi
pe care îi rostogolesc pe vatră și-i pun pe foc.
Locuitorii petrec la joc lunga noapte de iarnă și le face plăcere să prepare
din orz fermentat și din fructe acre de sorb o băutură care seamănă cu vinul.
Un asemenea neam de oameni neînfrânți sălășluiesc sub cele șapte stele”.
Vergilius - ”Georgica”, III