Repulsie de iadul concret

În ghețurile veșnice ale acelei planete,
nu pot alerga renii, nici sănii cu câini albi.
De ghețurile veșnice ale acelei planete
gândul se alipește definitv uitat.

Până și umbra e țintuită acolo,
chiar dorul ar rămâne definitiv uitat,
iar Timpul, într-o simplă clipire de secundă,
într-un contur de pulbere s-ar face desenat.

Evident, în acest infern, prea ușor
ne-am spăla sufletele destul de încărcate.
Dar oare ne tentează așa o ispășire
pre noi dorind de-a pururi sentințe complicate?

Nu. Să ocolim acea stranie planetă!
Alt infern ne ispitească orgoliul!
Și-apoi, în așa risipă de har barbar,
noi nici c-am mai avea senzația de doliu

și nici n-am duce dorul de blestemul solar.

                                          Adrian Bucurescu