Сергей Есенин / Serghei Esenin

                    "За темной прядью перелесиц..." / "Peste poiana întunecoasă..."

Peste poiana-ntunecoasă,
Prin albăstreala neclintită,
Miel creţ - Luna prea bucuroasă
Zburdă prin iarba albăstrită.

Cu coarnele rogozu-mpunge
În lacul liniştit, în noapte, -
Şi apa malurile-mpinge
Înspre poteci îndepărtate.

Iar stepa sub pologul verde
În fum mălinii tămâind,
Din povârniş prin văi se pierde
Negară peste ea-mpletind.

O, loc cu colilie-avană,
Tu inimii îi eşti aproape,
Dar şi pe tine-aleanu-n taină
În sărături o se te sape.

Şi tu, ca mine, ai să uiţi
Cine ţi-e prieten ori duşman,
Ţi-e dor de norii-nvineţiţi,
Ţi-e dor de cerul roşcovan.

Dar şi tu-n zări ca de brânduşe
Te-nfricoşezi în zorii pali
De-ale Siberiei cătuşe,
De ghebul munţilor Urali.

                               1916

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu