În mitologiile greacă și romană, Sphinx era denumirea unui monstru fabulos, cu trup de leu și cap de femeie, uneori înaripat, care propunea trecătorilor prin preajma Tebei ghicitori și îl sfâșia pe cel care nu le putea dezlega. Așadar, nicio legătură cu frumosul Sfinx de la Gizeh și cu alți Sfincși din Egipt, care străjuiesc aleile ce duc spre temple și palate, și nici cu cel care veghează Munții Bucegi.
Deocamdată, să vedem ce este cu Sfinxul Românesc!
Dușmanii a tot ceea ce este mai glorios și mai frumos în istoria noastră nu pierd niciodată prilejul de a-i denigra pe Geto-Daci, în general mințind cu nerușinare, fie din ignoranță, fie doar din răutate. Printre altele, ei afirmă că superbul monument de piatră din Munții Bucegi, ar fi doar o acțiune a Naturii, a climei aspre, care l-ar fi modelat. Nimic mai fals!
Denumirea getică este atestată o singură dată, anume de Strabon, în ”Geografia” (Rerum Geographicarum): ”... și muntele a fost luat (de către Geți) drept sfânt, și ei îl numesc astfel, iar denumirea lui este Kogaionon, la fel cu cea a râului care curge pe alături”. KOGA IO NON se traduce prin ”Capul celui Slăvit (Sfânt)”; cf. rom. cucă; arom. cocă, alban. koke ”cap”; rom. îi; ea; alban. ajo ”ea; acea; aceea”; rom. nană; nene; nun; latin. nonnus ”călugăr”. Ulterior, denumirea a fost abreviată în KOG A ION ”Capul lui Ion; Chipul Magnificului; Capul celui Sfânt”; cf. rom. cucă, arom. cocă, alban. koke; rom. a - art. hot. adj.; Ion - titlul voievozilor români; alban. uiane ”imensitate”; hyjni ”divinitate; zeu”.
Ion era un supranume al împăratului profet Orfeus. Că așa i se mai spunea o demonstrează numele cetății lui natale, D-ION ”A lui Ion”, precum și un supranume al fiului său, împăratul D-ION Y SOS ”Al lui Ion cel Mare; Al ui Ion cel În-cântător; Al lui Ion cel Fermecat”; cf. rom. de; Ion; rom. sus; zuz; alban. sasi ”cantitate”; saze ”lăută; cobză”; josh ”a atrage; a momi; a seduce; a fascina”; joshje ”atracție; seducție; ispitire; fascinație”.
Cum am mai scris cu diferite prilejuri, ca împărat, Ion Orfeus era și Marele Preot al Lunii, cu supranumele de MEN, atestat la Tracii Phrygieni ca Zeu al Lunii. Și în mitologia scandinavă, Luna era tot un Zeu, numit MANI. Este știut și că Ion Orfeus a fost ucis de MAINADES, Preotesele Dansatoare ale Soarelui, care i-au tăiat capul și i l-au aruncat în râul NAPARIS, actualmente zis Ialomița.Atenție: primul faraon consemnat în istoria Egiptului antic este MEN!
KOGAIONON era doar una dintre denumirile tragicului împărat atlant. I se mai spunea și PARSPANACOS, preluat ca nume de un Get din Nordul Mării Negre. Iată tălmăcirea acestui nume sacru: P-AR SPANACOS ”Care are Semne; Care este Însemnat; Care e Înțepat; Care este Tăiat; Care e Cioplit; Care este Sculptat”; cf. rom. pe; alban. po ”da; dar; căci”; rus. v ”în; la”; rom. are; era (vb.); zbenghi ”mic semn negru, natural sau artificial, pe obraz sau pe trup; semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi; pată”; spangă ”spadă; sabie lată cu două tăișuri; baionetă”. În treacăt fie spus, din SPANACOS ”Înțepătură; Împlântare; Plantare; Cultivare” româna a mai moștenit și denumirea de spanac!
De la SPANACOS, care însemna și ”Tăiere; Suferință; Primejdie”, a preluat latina termentul de Sphinx, Spingis ”Sfinx”, cu sensul amintit mai la deal de ”monstru fabulos cu trup de leu și cap de femeie, uneori înaripat, care propunea trecătorilor prin preajma cetății egiptene Teba ghicitori și sfâșia pe cel care nu le putea dezlega”.
Se pare că unul dintre motivele schingiuirii și uciderii lui Ion Orfeus a fost acela că mărețul și generosul împărat a fost de acord cu independența Egiptului, al nouălea principat din Imperiul Atlant. Un argument în acest sens este o inscripție descoperită la Callatis-Mangalia: IOANKYRADOSKYVDALEPHAAPOMA. După specificul graiului getic, inscripția avea intenționat mai multe tălcuri:
1. IOAN KYR A DO S-KYVD ALEFA. A POMA! ”Domnul Ion a dat Egiptului Libertatea (Salvarea). Fie Slăvit (Celebrat)!”; cf. rom. Ion; Ioan; chir ”domn; stăpân”; latin. herus ”stăpând; suveran”; alban. kyre ”șef; cap”; rom. a da; latin. do ”a da; a acorda”; rom. se; își; Eghipt (arh.) ”Egipt”; latin. Aegyptus ”Egipt”; ital. Copto, franc. Copte ”Egiptean”; rom. alifie; e; faimă; latin. fama ”zvon; veste; tradiție; faimă”; poema ”poem; lucrare în versuri”.
Desigur, de aici vine și începutul anului la Egipteni, corespunzând cu sfârșitul lunii August de astăzi, adică tot când Românii comemorează Tăierea Capului Sfântului Ion Botezătorul.
2. IOAN KYR A DOS KYVD A LEFA AP OMA ”Suveranul Ion a mers în Egipt și în (ca un) Leu s-a prefăcut din Om”; cf. rom. Ion; Ioan; chir; latin. herus; alban. kyre; rom. s-a dus; Eghpt; latin. Aegyptus; ital. Copto, franc. Copte; germ. Lowe, slav, lev ”leu”; latin. ab ”de la; din”; rom. om; oamă (arh.) ”femeie”. Din OMA ”Femeie” s-a transmis ideea că Sfinxul ar fi avut cap de femeie!
3. IOAN KYR A DOS KYV DAL E FA AP OMA ”Sfântului Ion un Mare Cap în Munte (Piatră) i-au făcut mai târziu Oamenii”; cf. rom. Ion; Ioan; har; latin. heros ”semizeu; erou”; apoi; latin. ab ”din; după”; rom. des; tisă (bot.); Tisa (râu); alban. dash ”berbec”; rom. cap; chip; rom. deal; franc. dalle ”dală”; rom. îi; fă ”să faci”; apoi; latin. ab ”de la; după; îndată după”; rom. om; oamă; latin. homo ”om”.
E limpede? Și Sfinxul Românesc și Sfinxul de la Gizeh au fost sculptați, de Geți, și respectiv, de Egipteni!
Nu am avut liniște până când, după ce m-am închinat Sfinxului Românesc, m-am închinat și Sfinxului Egiptean, Magnificul Leu Împărătesc, slăvindu-l astfel pe Același Sânt-Ion Înaintemergătorul.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu