vineri, 5 ianuarie 2018

Ianuarie copilăresc



Poarta am încuiat.
Câinii i-am dezlegat.
Ușile casei le-am ferecat.
Lampa am stins.

Surioara mea doarme
cu păpușile ei.
Dar astă seară eu nu voi dormi.
Pe fereastră se vede
fulguind zăpada.

Latră câinii a pustietate.
Încă nu e Lună,
încă nu sunt stele.

Va începe desigur
hora drăcească a vrăjitoarelor.
Babele rele ale satului
vor alerga nebune,
păr alb despletind.
Șo pe ele,
Roșu și Corbea!

Ceata lui Ducă-se-pe-Pustii
s-a-mbrăcat în alb ca să înșele
copiii care n-au fost cuminți.

Tatăl nostru, care ești în ceruri,
Măicuță Maria,
nimic nu i-am furat verișorului meu.
Surioara mea
a ajutat-o pe mama
la copt pâine.

Or fi strigoii?
Clănțăne ceva la fereastră...
Se aud lupii pe uliță.
Geamul e plin cu flori de gheață.
Ce de alb afară, ce de alb!
Crivățul ce vâjâia de dimineață
a plecat să se culce.

Cine-i la ușă? Cine?
Mama? Tata?
Dar n-am plâns! N-am plâns!
Ce am pe gene și pe obraji?
Muguri de gheață.


                                  Adrian Bucurescu



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu