Floare de Măr, Maria

Aleasă eşti şi cea mai luminată,
Ca Soarele, căci eşti încununată
Cu toate razele peste lumine -
Grădină strălucind între grădine.

Şiragurile stelelor de taină
Te înveşmântă în cereasca haină,
Şi pentru minunata-Ţi strălucire
Toţi îngerii din veac Îţi dau cinstire.

Măria Ta, Curată-Împărăteasă,
Ca revărsatul zorilor de-aleasă,
Ai izgonit şi noaptea şi prihana,
Cu ziua vieţii-ai alinat şi rana.

Ci eşti izvor de miloste cerească,
Ce-adapă mântuirea pământească.
Floare de Măr eşti, care izgoneşte
Cu vrajă tot ce ne mai pângăreşte.

Aleasă eşti precum este şi crinul,
Căci ai gonit din suflete veninull.
Măcar că Pruncii Ţi-ai născut în jale,
Slava e toată a Măriei Tale.

Eşti nor, care-a pământului greime
N-a ispitit nicicând întru cerime.
Nainte de a naşte eşti Fecioară,
Fecioară după ce-ai născut eşti iară.

Genune eşti a bunătăţii-n lume,
Icoană-a frumuseţii fără nume.
Grădină ferecată eşti, din care
A curs Izvorul Vieţii Viitoare.


                                     Adrian Bucurescu