luni, 19 august 2024

Pe-o gură de Rai

 


 

În pădurea Groasa

Nu știe ce-i coasa

Iarba deasă,

Iarba grasă și frumoasă.

Fluturi de toate culorile

În zig-zag salută zorile.

Flori cât roțile de car

Pline ochi sunt de nectar.

Albinele, cu duiumul,

Florilor le sorb uiumul.

Mierle și privighetori

Cântă ca de sărbători

Și-n limpezi verșuri de cuci

Ghicești doine de haiduci,

Iar din vremile bătrâne

Groasa e tărâm de zâne,

Și-n poiana cea mai largă

Inorogu-n zori aleargă.

Din ferigi, după orândă,

Spiridușii stau la pândă.

Umbre lungi se țes în mreajă.

De unde atâta vrajă?

Nu cumva Groasa-i un loc

Raiului mândru metoc?

Că-n a teilor mireasmă

Picură din cer aiasmă.

Pociovaliște prea sfântă

Pădurea mea mă descântă

Și-n piept un crin mi-nflorește.

Doamne, miluiește!

 

                    Adrian Bucurescu