Dromichaetes, regele Tracilor, după ce a primit cu multă prietenie pe regele Lisimah, numindu-l și tată, îl conduse împreună cu copiii săi într-o cetate numită Helis.
Ajungând oștirea lui Lisimah în puterea Tracilor, aceștia se strânseră la un loc - alergând în număr mare - și strigară să le fie dat pe mână regele prizonier, ca să-l pedepsească. Căci - spuneau ei - poporul care luase parte la primejdiile (războiului) trebuie să aivă dreptul de a chibzui asupra felului cum să fie tratați cei prinși. Dromichaetes fu împotriva pedepsirii regelui și-i lămuri pe oșteni că este bine să-l cruțe pe bărbatul acesta. Dacă l-ar omorî pe Lisimah - spunea el - alți regi au să-i ia domnia și se prea poate ca regii aceștia să fie mult mai de temut decât înaintașul lor. Dar cruțându-l pe Lisimah, acesta - cum se și cuvine are să se arate recunoscător Tracilor, care i-au dăruit viața. Iar locurile întărite, aflate mai înainte vreme în stăpânirea Tracilor, ei le vor dobândi înapoi, fără nicio primejdie.
Cu încuviințarea mulțimii, Dromichaetes căuta printre prizonieri pe prietenii lui Lisimah și totodată pe sclavii care obișnuiau să-l slujească și i-a adus în fața regelui prizonier. Săvârși apoi jertfa și îl pofti pe Lisimah la ospăț - împreună cu prietenii săi și pe Tracii cei mai de vază. (Dromichaetes) pregăti mese (deosebite). Pentru cei din jurul lui Lisimah, întinse un covor regal, (...) iar pentru sine și prietenii săi așternu doar paie.
De asemenea fură pregătite două ospețe: pentru acei Macedoneni, Dromichaetes rândui tot felul de mâncăruri alese, servite pe o masă de argint, iar Tracilor le dădu să mănânce zarzavaturi și carne, dar pregătite cu măsură, așezându-le pe niște tăblițe de lemn, care țineau loc de masă. În cele din urmă, puse să le toarne Macedonenilor vin în cupe de argint și de aur, pe câtă vreme el și Tracii lui beau vinul în pahare de corn și lemn, așa cum obișnuiesc Geții.
Pe când băutura era în toi, Dromichaetes umplu (cu vin) cornul său cel mare, îi spuse lui Lisimah ”tată” și îl întrebă care din cele două ospețe i se pare mai vrednic de un rege: al Macedonenilor, sau al Tracilor. Lisimah îi răspunse că al Macedonenilor.
(...) ”Atunci - zise Dromichaetes - de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor și o domnie plină de strălucire, și te-a cuprins dorința să vii la niște barbari (...). De ce te-ai silit, împotriva firii, să-ți duci oștenii pe niște meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber? Luând din nou cuvântul, Lisimah spuse regelui că nu știa ce fel de război poartă, dar că pe viitor va fi prietenul și aliatul Tracilor; iar - cât despre recunoștința datorată - nu va rămâne vreodată mai prejos decât binefăcătorii săi. Dromichaetes primi cu un simțământ de prietenie spuselelui Lisimah. El căpătă înapoi de la acesta toate întăriturile ocupate de oamenii lui Lisimah. Apoi îi puse pe cap o diademă și îi îngădui să se întoarcă acasă.
Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică
