Pe când eram copil am văzut
cum dinții balaurei
retezau pletele Lunii
care cădeau în mlaștini.
Plângea Luna cu lacrimi de sânge.
Taci, Lună, nu mai plânge
cu lacrimi de sânge!
Ascute-ți coarnele și împunge
toate iasmele iadului
și pe dușmanii mei îi străpunge!
Lună, tu în pieptul meu stâng mă înfiori
de cu seară până în zori.
Tu ești frumoasă și scumpă
precum inima mea în cămașa de sânge.
Taci, Lună, nu mai plânge!
Adrian Bucurescu
