Piesă din tezaurul dacic de la Sânnicolau Mare

Vitejii Daciei

          Cei care sfidau şi moartea 

     În legătură cu obiceiurile de naştere şi moarte, Herodot scrie: "La Trausi găsim aceleaşi datini ca şi la restul Tracilor, în afara celor legate de naştere şi moarte. Rudele stau în jurul nou-născutului şi plâng nenorocirile pe care va trebui să le îndure acesta, odată ce a venit pe lume. Sunt pomenite atunci toate suferinţele omeneşti. Când moare cineva, Trausii îl îngroapă glumind şi bucurându-se. Cu acest prilej, ei amintesc nenorocirile de care scapă omul şi arată cât este de fericit în toate privinţele". Despre Traci, Pomponius Mela dă aceleaşi informaţii: "deplângerea naşterilor (...) şi, dimpotrivă, prilej de sărbătoate şi cinste ca de lucruri sfinte, prin cânt şi joc la înmormântări". 
     Geţii îşi imaginau Moartea ca pe o zână frumoasă, aşa cum se vede dintr-o descoperire de la Ostrov, judeţul Constanţa. Toate acestea se explică prin credinţa în nemurire a strămoşilor noştri, pe care le-o insuflase Zalmoxis. Credinţa era încă vie, ca şi obiceiurile, acum mai bine de două veacuri, de vreme ce sunt pomenite într-o carte intitulată "Sinopsis adecă adunare de mai multe învăţături, tipărit cu osteneala şi toată cheltuiala a preasfinţitului mitropolit al Moldaviei kir Iacov întru a sa tipografie în Iaş în anii de la naşterea lui Hristos 1757". Iată un fragemnt semnificativ din această lucrare: "Asemenea rătăcire vedem şi acum la unii creştini, că precum aceia se strângea la mort de să bătea şi chiuia şi toată altă fărădelegea făcea, aşa şi acum creştinii fac pe la morţii lor, strângându-se clacă de nebuni, de-şi bat spatele cu lopeţi şi chiuiesc şi joacă şi multe alte ghiduşii, care nici a se mai scrie sau a se pomeni nu se cuvine. Deci de toţi se poate cunoaşte că nu este lucru cuvios, adecă la vreme de plâns să se facă râsuri şi hohote, şi la vreme când toţi acei ce se vor fi strâns ca să se roage lui Dumnezeu şi să plângă, ei atuncea să joace şi să chiuiască, şi atuncea când ar trebui acel suflet a se uşura de păcate prin milostenie şi prin rugi, el atuncea mai vârtos să se însărcineze cu celelalte fapte necuvioase ce s-au zis". 

                                                                                                        Adrian Bucurescu