duminică, 7 ianuarie 2024

Taina unei nopți de iarnă

 


                                        Ileana Cosânzeana, din cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă

                                                                                                                     Basm popular 


Un candelabru pogoară din cer

Lin, cu lumini siderale.

Privesc pe geam. Afară-i ger.

Din hornuri fumul suie agale.


Văd iar un castel pe colină,

Tot în chiciură strălucind,

Tot îmbrăcat în lumină,

Cu turnuri semețe pe magicul grind.


De-acolo se-aude un cântec dulce

Și oaspeți de vază dănțuiesc.

Duce-m-aș și tot m-aș duce

La acel castel împărătesc.


Acolo domnește aceea căreia

Din cosiță floarea-i cântă.

O, de când vreau să ajung la ea,

Să mă închin ca la o sfântă!


Dar, când să urc, castelul dispare

Cu toată frumusețea din el,

Și rămân într-o mistică stare

Pentru taina acelui castel.


Cocoșii au cântat, zorii mocnesc,

Și candelabrul vrăjit s-a stins.

Ce-a fost aievea? Ce-a fost ceresc?

Cu fulgi de olmaz ieri de ce-o fi nins?


                                 Adrian Bucurescu