Anton Pann
Despre cumplitate sau zgârcenie
Omul nu trebuie să fie nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Nici carnea să arză, nici frigarea.
Adică:
Nici prea iconom, nici prea galantom.
Că
Cine strânge nu mănâncă.
Banii strângătorului în mâna cheltuitorului.
Lopata grămădește și sapa răsipește.
Bogăția rămâne la nebun.
Care
Nici pe sine nu să procopsește, nici pe altul nu folosește.
Nu știe cum să câștige paraua.
Pentru că
Cine dumică știe, cine mănâncă nu știe.
Dar și
Dac-o socoti cineva câte foi intră în plăcintă, niciodată nu mănâncă.
Omul cumplit de toți e clevetit.
Și
Când nu tace o gură, nu tace o lume întreagă.
Zicându-i: frige-linte,
Își mănâncă de supt tălpi (de supt unghii).
Pentru o para își pune ștreangul de gât.
Pentru bani își vinde sufletul.
Îi tremură mâna de milostenie (care nu o face).
Ar da tămâie lui Dumnezeu și nu se-ndură să dea parale.
Punga-i e mare și gură n-are.
Însă el zice:
A cui e punga mai mare? - A cui să vede.
Scumpului niciodată să nu-i zici ”dă-mi”, ci totdauna ”na”.
Zgârcitul numai stângă are (care ia), dreapta îi este uscată (care dă).
Scumpul cu înșălătorul lesne să-nvoiesc.
Îi făgăduiește marea cu sarea și-i dă ce nu curge pe apă.
Vulpea în pădure, și el îi vinde pielea în târg.
Îl face să umble după potcoave de cai morți.
Ș-a găsit icoană să se închine.
Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper.
Pune brânză în strachină și întinge p-alăturea.
Umblă să scoată două piei după o oaie.
Dar totdauna
Scumpul mai mult păgubește și leneșul mai mult aleargă.
Povestea vorbii
