duminică, 3 aprilie 2016

Secretele lui Leonardo da Vinci


          Gioconda sau Mona Lisa
    





     De departe cea mai strălucită minte a Europei vremii sale, Leonardo da Vinci nu şi-a mărturisit nici până acum toate secretele. Unele au fost foarte aproape de dezvăluire, dar lipseau probele. Astfel, despre celebra "Mona Lisa" s-a bănuit mai demult că ar fi autoportretul genialului artist, pornindu-se de la alte presupuse autoportrete ale sale, dar era doar o bănuială, fără argumente certe. Şi totuşi, demonstraţia este aşa de simplă! MONA LISA nu este decât una dintre cele mai la îndemână anagrame, putând fi citită ca MON ALIAS, adică "Alter ego; Varianta mea"; cf. franc. mon "al meu"; latin., franc. alias "alias". Stabilit în Franţa, unde a şi rămas autoportretul, Leonardo mai dă un semn că Mona Lisa este chiar el, numind-o şi GIOCONDA, ceea ce, tot prin anagramare, dă ICONA DI DAVO, adică "Portret (Icoană!) de Davo", davo fiind porecla dată în Europa Occidentală imigranţilor italieni. Altminteri, în italiană, giocondo se tălmăcește prin ”voios; vesel; amuzant; ciudat”.
     Că Leonardo s-a reprezentat în chip de femeie nu presupune nici un fel de deviaţie sexuală, cum s-a afirmat şi se mai afirmă de unii obsedaţi. Pur şi simplu, savantul-artist şi-a dat seama de faptul că fiecare fiinţă umană este alcătuită dintr-o asociere între două firi: masculină şi feminină. Abia în anul 1903, în volumul "Sex şi caracter", filosoful austriac Otto Weininger a susţinut şi a încercat să demonstreze ştiinţific aceeaşi idee!
     Dar, cititorii acestei pagini vor afla, în scurt timp, că Leonardo ascundea şi alte secrete, cu mult mai primejdioase pentru vremea în care a trăit şi a creat...

                                                                                                          Adrian Bucurescu
                                                                                             

Сергей Есенин / Serghei Esenin






               "На небесном синем блюде..." / "Norul galben tămâiază..."

Norul galben tămâiază
Pe albastrul blid ceresc.
Toţi adorm. Noaptea visează,
Numai eu mai pătimesc.

Norul ia de-a curmezişul
Dulce-al brazilor ungher,
Şi pe deget povârnişul
Un inel şi-a tras din cer.

Un bâtlan se văicăreşte;
Apa plescăie uşor.
Ca un strop o stea priveşte
Singuratică prin nor.

Crângurile-nnegurate
Cu-acea stea le-aş arde tare,
Să mă frâng cu ele-odată,
Precum fulgerul în zare.

                    1913 - 1914

          Переводчик: Адриан Букуреску
          Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Сергей Есенин / Serghei Esenin





                                      Береза / Mesteacănul

Albul de mesteacăn
La fereastra mea
Parcă-i de argint
Învăscut în nea.

Pe pufoase ramuri
Înfloresc ciorchini
În beteala albă
De zăpadă plini.

Şi stă un mesteacăn
În somnu-i tihnind.
Fulgi de nea în flăcări
Aurii se-aprind.

Şi plutind alene
În zori, din alint,
Pe crengi îl presară
Iarăşi cu argint.

                    1913

          Переводчик:: Адриан Букуреску
          Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu