Revelație cu privighetori, mierle și ciori

     Azi m-am înapoiat de la țară. Curtea mea de acolo ar trebui să fie un colț de Rai. Grădina încă mai e plină de flori, și e străjuită de tot soiul de arbori și arbuști. Aerul este curat. Astă noapte, mi-au cântat privighetorile. Spre zori, s-au pornit și mierlele. O adevărată desfătare de sonuri!
     Miracolul nu a mai durat mult. Rând pe rând, au început și ciorile ”să cânte”, de s-a ales praful de divinul concert. În curând, tot satul vuia de croncăneli și cârâieli. Abia de se mai auzeau melodiile privighetorilor și mierlelor.
     Am avut astfel o revelație. Privighetorile, mierlele și alte înzestrate cântătoare înaripate sunt cenzurate permanent de ciori, așa cum sunt și cei, tot mai rari, care râvnesc la limpezime, la cele mai înălțătoare stări sufletești, la comportament de îngeri. Lesne de ghicit cine sunt ciorile lumii de astăzi: ratații, semidocții, hrăpăreții, falsele vedete, aroganții, toți proștii din lume, care vor neapărat să se impună publicului. Zi și noapte, la televizor, la radio, pe internet ne bombardează, ba cu știri depresive, ba cu distracții non-stop, cu concursuri de doi bani și, mai ales cu reclame ce par adresate întotdeauna unor handicapați mintal, uneori într-o engleză de baltă, alteori cu barbarisme care jignesc divina limbă română. Este un cor infernal, ce pare că nu se mai oprește. Despre discursurile politicienilor, mai bine nu mai scriu, căci îmi vine să vărs.
     Nu e voie să împuști ciorile. Dar e permis să vânezi gâște și rațe sălbatice, prepelițe, turturele, fazani etc. Și caii se împușcă, nu-i așa? Aceasta este ”corectitudinea politică”; blestemați fie cei care au născocit-o și cei care o practică! Am scăpat (?) de comunism, ca să dăm de ăștia, și mai ai dracului!
    În fine. La plecare, am văzut lunca Ialomiței năpădită de genuni de maci. Și parcă mi-a mai trecut. Totuși, și macii sunt așa de trecători!
     M-am săturat de ciori! Aș vrea să găsesc un colț pe această planetă, unde să cânte doar privighetorile și mierlele, iar pe deasupra câmpurilor pline de maci să zboare lebede. Dacă nu, vreau o altă planetă, cât mai apropiată de Rai!

                                                                                                                Adrian Bucurescu