Lupul

      

          Mitologie românească

     Am scris de mai multe ori despre rolul decisiv al lupilor în cultura strămoșilor noștri, Geto-Dacii. Și voi mai scrie.

     În datinile românești, lupului i se atribuie puteri magice, de care e bine să profiți încă de la naștere. În cadrul unui ”botez”, pentru apărarea nou-născutului, se procedează astfel: Trei feciori, numiți în acest caz ”strigători”, încinși cu brâie roșii - culoare ce anulează deochiul, iar la pălărie cu o unghie de lup, sunt în fața casei. Unul din ei trage cu unghia de lup un cerc în jurul casei, de la Est la Vest, iar în clipa când închide cercul, al doilea feciori face în interiorul acestuia un al doilea cerc, apoi cel de-al treilea chemător trage un cerc mai mic în fața casei în care se găsesc ei. Pruncul e scos din casă și dat flăcăilor, care îi hărăzesc un nume și apoi îl consacră, jucându-l în brațe înăuntrul cercurilor trase cu unghia de lup.
     Pentru ca albinele să fure miere de la stupi străini, când se scot stupii, unii prisăcari dau drumul albinelor printr-o piele sau printr-un gâtlan de lup, spunând:
Cum sfârtecă lupul oile,
Așa să cătați
Și voi să sfârtecați
Prin toate
Celelalte
Albine
Străine!
     Oamenii își iau măsuri din vreme pentru apărarea vitelor, descântând de legat gura lupului:
Nu leg gura cibotii,
Leg gura lupului,
Să nu poată alerga,
Nici gura de-a căsca,
Nici vita de-a mânca.
Să mănânce
Când i-oi duce
Și să apuce
Când i-oi zice,
Să mănânce din pământ
Bulgări, glod și mușuroaie
Și să peară prin gunoaie!
     De colț de lup, la Țepu, ținutul Tecuci, se descântă astfel:
Petică,
Petică,
Foi de sus,
Desfă, lupe, ce-ai făcut,
Că te-oi goni
Cu cai chilomănești,
Că te-oi bate
Cu măciuci chilomănești!
Lupul, de frică și de groază,
Înapoi întorsu-s-a,
Veninul și l-a luat,
Și N. să rămâie curat,
Ca aurul strecurat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat!
     În legendele din Munții Apuseni se vorbește și de Stăpânul sau Păstorul Lupilor, care îi apără pe oameni de lupi și pe lupi de oameni. Acest conducător de haită se mai numește și Trifonul Lupilor. Păstorului Lupilor i se păstrează ca ofrandă un miel: ”Primăvara, când fată oile, cine nu vre să aibă pagubă în uăi, gândește on mn'el la Păstoriu Lupilor. Și de mn'elu acela nu să mai atinje. Îl ține și când vre Păstoriu Lupilor și și-l duce. Numa nu-l mai afli. Ș-api n-ai pagubă-n uăi”

     Tot în Munții Apuseni se ține, în Decembrie, și Sărbătoarea Lupilor.
     Prin alte părți, Calendarul Lupului începe cu Sfântul Petru de Iarnă, la 16 Ianuarie, zis și Lanțul lui Sfântul Petru. Între 25 Ianuarie și 3 Februarie, sunt Filipii de Iarnă, care se țin și de frica lupului și de-a ursului. La Sfântul Petru de Vară, ce se ține la 29 Iunie, e Soborul Lupilor. Sfinții Petru și Andrei sunt considerați patronii lupilor, cărora le orânduiesc prăzile.
     Alte sărbători populare, legate de lup, sunt Circovii de Vară, la 15-17 Iulie, Martirul Lupu, la 23 August, Teclele, la 22 Septembrie, Berbecarii, la 26-28 Septembrie, Lucinul, la 18 Octombrie, Sfântul Dumitru, la 26 Octombrie, și Filipii de Toamnă, în mai multe zile din Noiembrie.
     În basme, lupul este bun sau rău, după cum se poartă și oamenii cu el.

                                                                                                                 Adrian Bucurescu