Tradiția Caloianului s-a păstrat numai în Sudul României, unde este mai multă secetă, și are loc de obicei în a treia zi de Marți sau de Joi de după Paștele ortodox. I se mai spune Scaloian, Iene, Ududoi etc. Este un idol mic, făcut din lut și împodobit.
Cum aproape toate datinile românești au fost moștenite din cele tracice, așa se întâmplă și cu Caloianul, cea mai veche atestare a ceremoniei fiind o relatare a istoricului roman de origine greacă, Diodor Sicul:”În Phrygia, întâmplându-se odată să cadă o epidemie asupra oamenilor, iar de altă parte suferind și pământul de secetă, oamenii consultară oracolul asupra mijloacelor prin care să depărteze de la ei aceste calamități, iar oracolul le răspunse că să înmormânteze trupul lui Attys și să o venereze pe Kybele ca divinitate. Deoarece însă, din pricina vechimii, din trupul lui Attys nu mai rămăsese nimic, Phrygienii au făcut imaginea tânărului, pe care apoi, plângând-o, o înmormântară, îndeplinind și onorurile funebre potrivite cu soarta lui, și acest obicei ei îl țin constant până în zilele noastre”.
Phrygienii erau un neam trac, emigrat din Sudul Dunării în Asia Mică, unde au întemeiat un regat înfloritor. Povestea cu Attys și Kybele, din mitologia lor, este încă învăluită în mister. Aici interesează doar numele AT TYS ”Prea Sfântul; Cel mai Mare; Cel mai Milostiv; Mărețul Domn”; cf. rom. hat; hăt; duios; latin. Deus, grec. Theos ”Zeu; Dumnezeu; Domnul”; ATTA ”tată”, în dialectele getic și bithyn; rom. adaos; ades; got. atta ”tată”; rus. oteț ”tată, părinte”.
La Geto-Daci, ATTYS era un supranume al celui mai mare poet și profet din străvechime, ORFEUS, zis și ION, al cărui cap fusese tăiat de preotesele Soarelui și aruncat în valurile râului Naparis, cum i se spunea în Antichitate Ialomiței.
Ion și Iene provin din get. ION și IANA ”Măreție; Întrecere; Superioritate; Domnie”, de unde voievozii români au moștenit titlul de Ion; cf. rom. uină ”mătușă”; oină; alban. ujane ”întindere; ocean”. Din aceleași cuvinte getice vine și una din denumirile Caloianului, Iene.
În graiul getic, CA LO IAN însemna ”Domnul de pe Apă”; cf. rom. ca; a (se) la ”a (se) spăla”; rom. călâi(e); franc. cale ”cală; încăpere în fundul unei nave”; houle ”hulă; mișcare ondulatorie a suprafeței mării, după o furtună”; quille ”chilă; element principal de rezistență al osaturii unei nave, așezat pe axa longitudinală a fundului unei nave”; get. ION; rom. uină; alban. uiane. Aceeași denumire mai însemna și ”Cel de peste Apă; Care trece Apa”, astfel explicându-se și supranumele CALOIAN al împăratului vlaho-bulgar Ioniță, care, după ce fusese cneaz în Oltenia, trecuse Dunărea, ca să-i înfrunte pe Bizantini; cf. grec. ghaleona, ital., franc. galion ”galion; navă cu pânze”.
Împăratul Ioniță Caloian a fost unul dintre cei mai mari eroi ai Românilor.
Am dat toate aceste amănunte spre a fi mai limpede înțeles obiceiul românesc al Caloianului.
Idolul numit astfel se bocește, în amintirea jertfei lui Ion-Orfeus:
Caloiene, Iene,
Du-te-n cer și cere
Să deschiză porțile,
Să sloboadă ploile,
Să curgă și gârlele,
Zilele și nopțile,
Ca să crească grânele!
*
* *
Iani, Iani, Caloiani,
Ia cerului torțele
Și deschide porțile
Și pornește ploile!
Încă din zorii zilei dedicate ceremoniei sacre, fetele de la 5-6 ani în sus se strâng la un loc și se împart, după vârstă, în două sau mai multe cete. Fiecare ceată își alege o conducătoare. Fetele, ajutate și de băieți, fac păpușa de lut, un om mic, pe care îl împodobesc cu panglici, cârpe colorate și flori, iar pe cap îi pun drept căciulă o coajă de ou de ou roșu. În unele sate, îl îmbracă în straie țărănești, cu opincuțe și căciuliță.
Fetele pun Caloianul într-un sicriu mic, bine încleiat ca să plutească pe apă, sau pe o scândură, îl înconjoară cu coji de ouă roșii, păstrate de la Paște, precum și cu fel de fel de flori, între care predomină busuiocul, apoi îi dau drumul pe o apă. Scos din acea apă, este îngropat pe câmp, printre bucate, prin bozii sau mărăcini, pe malul vreunui lac sau râu ori într-alt loc ascuns.
Înainte de înmormântate, una dintre fete sau un băiat se face preot, alta/altul, dascăl, a treia duce steagul, adică o trestie cu o batistă albă în vârf, înaintea ”popii”, iar una sau două fete sau doi băieți duc sicriul ori scândura cu Caloianul. În urma cortegiului, vin celelalte fete, cu lumânări aprinse, bocind:
Caloiene, Ene,
Caloiene, Ene!
Cum ne curg lacrimile
Să curgă și ploile,
Zilele și nopțile,
Să umple șanțurile,
Să crească legumile
Și toate ierburile!
Alte fete îi plâng pe frații, surorile și părinții răposați. După înmormântare, Caloianului i se face pomană, timp în care e bocit din nou:
Iene, Scaloiene!
Tinerel te-am îngropat,
De pomană că ți-am dat,
Apă multă și vin mult
Să dea Domnul ca un sfânt,
Apă multă să ne ude,
Să ne facă poame multe!
A treia zi, după ce l-au înmormântat, adică în a treia Joi de după Paștele ortodox, fetele se adună iarăși, se duc la locul unde a fost înhumat, îl dezgroapă și îl bocesc din nou:
Caloine, Ene,
Mă-ta te căta
Prin pădurea deasă,
Cu inima friptă, arsă,
Prin pădurea rară,
Cu inima friptă, amară!
Apoi, fetele îl aduc în sat și îl aruncă într-o fântână sau se duc și-i dau drumul sicriului pe un râu sau pe un lac, urând ca anul să fie ploios și plin de belșug. În unele locuri, Caloianul e mai întâi frânt în bucăți și abia după aceea diferitele sfărâmături sun aruncate în fântâni, în bălți ori pe râuri. În cele din urmă, se adună toate fetele la o casă și acolo coc o plăcintă mare, numită ghismană sau ghizman, ori mai multe plăcinte și alte bucate. Flăcăii aduc vin și lăutari, se așează toți la masă și mănâncă și beau din pomana Caloianului. Apoi se prind într-o horă și petrec până seara.
Prin unele sate, fetele îmbracă un sul cu straie femeiești și umblă cu el pe la casele oamenilor, iar la casa unde se duc, gazda trebuie să ude acel sul cu apă, apoi le dă făină, ouă, unt ș.a. Cu ceea ce adună fac și ele plăcinte și alte bucate, aducând și vin, și aceasta se numește Pomana Caloianului. Iar acelui sul îmbrăcat, i se spune, ca și micului idol de lut, tot Caloian sau Scaloian.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu